Psalmul 82

Subiectul acestui psalm sunt judecătorii lui Israel. Ei sunt numiţi aici dumnezei (a se vedea Exod 21.6 cu observaţia din subsol). Aceşti bărbaţi ar fi trebuit să rostească o sentinţă dreaptă; dar deoarece căzuseră împreună cu poporul în neascultare, au devenit incapabili pentru slujba lor. „Până când veţi judeca nedrept şi veţi accepta pe cei răi?“ Ce rău este de poporul, ai cărui judecători privesc la om!

Cum stau lucrurile cu noi în această privinţă? Chiar dacă nu avem de judecat şi nici nu trebuie să judecăm (Matei 7.1-5), de multe ori se întâmplă că suntem nevoiţi să rostim o sentinţă (a se compara cu Fapte 16.15; 1 Corinteni 5.3; 11.13). Acest lucru poate să apară în cazul unor probleme ale Adunării, de exemplu cu ocazia unei acceptări la Masa Domnului sau cu ocazia unei acţiuni de disciplinare sau chiar şi în cazul păstrării ordinii în sânul Adunării. Cât de uşor putem să ne lăsăm influenţaţi de o persoană! Să încercăm să acţionăm şi în aceste lucruri aşa cum face Dumnezeu: „care, fără a privi la înfăţişare, judecă după lucrarea fiecăruia“ (1 Petru 1.17).