Psalmul 8

L-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii şi L-ai încununat cu glorie şi cu onoare … ai pus toate sub picioarele Lui. Psalmul 8.5,6

Psalmul 8 prezintă gloria „Fiului Omului“ din timpul împărăţiei de o mie de ani, domnind peste ceruri şi pământ. Hristos este „Domnul, Dumnezeul nostru“ şi Numele Lui va fi înălţat pe tot pământul; atunci, gloria Sa va fi mai presus de ceruri. Când Hristos era pe pământ, El a fost respins de conducătorii lui Israel, dar lauda din gura „pruncilor şi a celor ce sug“ l-a amuţit pe vrăjmaş. Aceasta s-a împlinit când copilaşii I-au adus laudă în templu, spre consternarea marilor preoţi (Matei 21.16).

Când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul, a pus pământul sub picioarele lui Adam (versetele 3-8). Dar cheia acestor versete nu se găseşte privind la Adam şi nici în psalmul propriu-zis, ci la trei pasaje din Noul Testament. 1. Hristos va veni din nou şi va împărăţi până va pune totul sub picioarele Lui. Ultimul vrăjmaş desfiinţat va fi moartea (1 Corinteni 15.24-28). 2. Toate sunt puse sub picioarele lui Hristos asociat cu Adunarea (Efeseni 1.21-23). 3. Lumea „care va veni“ Îi va fi supusă; totuşi, acum încă nu vedem că toate Îi sunt supuse sub picioare, dar Îl vedem încununat cu glorie şi onoare (Evrei 2.5-9).

Adam a fost făcut „cu puţin mai prejos decât îngerii“ (versetul 5), însă Hristos a luat de bunăvoie un loc mai prejos decât îngerii (din punct de vedere al poziţiei), şi totuşi, El în Sine Însuşi este mai mare decât ei (Evrei 1.6). Descoperirea măreaţă din Evrei 2 despre care nu se aminteşte deloc în Psalmul 8 este motivul pentru care Fiul Omului a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii. Datorită morţii pe care a suferit-o, „El a gustat moartea pentru tot“ (Evrei 2.9). El a făcut aceasta ca să anuleze puterea celui rău, să îi elibereze pe aceia robiţi prin frica de moarte (Evrei 2.14,15)!