Psalmul 79

Cu acest psalm suntem conduşi cu gândul în perioada sfârşitului, şi anume chiar înainte de ridicarea Împărăţiei de o mie de ani. Dum-nezeu strânge pe Israel, adică întregul Său popor, în Palestina, şi au-zim rămăşiţa înălţând plângerea sa către Dumnezeu. „Dumnezeule, naţiunile au năvălit în moştenirea Ta, au profanat templul Tău cel sfânt, au transformat Ierusalimul în dărâmături.“ Conform textului din Zaharia 12, ştim că Palestina va fi lovită de naţiuni. „Toate naţiunile pământului se vor aduna împotriva lui“ (versetul 3); a se vedea şi Ezechiel 38 şi altele. Aici este vorba despre marea confruntare a lui Dumnezeu cu naţiunile, duşmanii poporului Său Israel. În momentul în care îşi vor atinge scopul şi vor pustii Ierusalimul, va veni judecata lui Dumnezeu; a se vedea Isaia 29.5-8; Apocalipsa 16.12-16.

Rămăşiţa, aceşti oameni evlavioşi, deşi necazul va atinge punctul culminant, vor ţine totuşi cu tărie la încrederea lor în Dumnezeu: „Şi noi, poporul Tău şi turma păşunii Tale, Îţi vom mulţumi pentru totdea-una; din generaţie în generaţie vom vesti lauda Ta.“