Psalmul 78:36-53

Versetul 36, ca o continuare a versetului anterior, ne întristează. Un astfel de urcuş şi coborâş vedem în istoria poporului Israel descri-să în cartea Judecători. Ca urmare a neascultării poporului, Dumne-zeu a fost nevoit să-l lase deseori în mâna duşmanilor săi. Apoi, când necazul atingea punctul culminant, striga către Domnul, care elibera poporul printr-un judecător şi îi oferea un timp de odihnă. Dar acest timp de bunăstare era de fiecare dată întrerupt prin faptul că făceau iarăşi ce era rău în ochii lui Dumnezeu, iar judecata trebuia din nou să fie aplicată asupra lor. Dar îndurarea lui Dumnezeu se arăta mereu, le ierta nedreptatea şi nu-i distrugea. Domnul Se gândea că „erau carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce“. Cât de mult se descoperă aici îndurările lui Dumnezeu faţă de oameni! (a se compara cu Psalm 103.13-14).

Aceste îndurări sunt şi în favoarea noastră, a copiilor Săi. Fie că este vorba despre dovezile binefacerilor Sale pentru noi, fie că este vorba despre încercări pe care El ni le trimite – în toate vedem îndurarea Sa, cu care ne poartă şi ne înconjoară.