Psalmul 78:32-35

„Când îi ucidea, atunci se interesau de El şi se întorceau şi-L cău-tau pe Dumnezeu de dimineaţă.“ În versetele 34 şi 35 găsim o realita-te care s-a repetat de multe ori în istoria poporului lui Dumnezeu şi care se repetă şi în istoria fiecărui credincios.

În zilele de bunăstare exterioară înclinăm să-L pierdem pe Dumne-zeu din vedere şi credem că putem face anumite lucruri fără El. Stăruinţa în rugăciune scade şi, încetul cu încetul, fără să observăm, cădem într-o stare asemănătoare somnului (a se compara cu Efeseni 5.14). Dar Domnul ne iubeşte prea mult, încât nu ne lasă pradă unei asemenea siguranţe înşelătoare; în harul Său, El ne zguduie printr-o disciplinare, pentru a ne trezi din somnul nostru. Atunci apare ceea ce citim despre Israel în versetul 35: „Îşi aminteau iar că Dumnezeu este stânca lor, iar Dumnezeul cel Preaînalt, Răscumpărătorul lor.“ Nenu-măraţi copii ai lui Dumnezeu au trecut prin această experienţă, iar apoi L-au lăudat pentru intervenţia Sa plină de har.