Psalmul 77

Aici recunoaştem gânduri asemănătoare cu cele din Psalmul 73, care a fost scris tot de Asaf. În ambii psalmi, în prima jumătate a psal-mului, autorul prezintă comparaţii, dar care de cele mai multe ori nu sunt spre promovarea credinciosului. Fie că se gândeşte în Psalmul 73 la prosperitatea oamenilor îngâmfaţi şi se compară cu ei, fie, cum este în cazul acestui psalm, constată cu dor, că zilele de odinioară erau mai bune decât cele prezente – totul este o lucrare neroditoare. Aici, Asaf ne este un exemplu de avertizare. După ce şi-a continuat un timp gândurile sale triste, recunoaşte: „aceasta este slăbiciunea mea“.

Apoi dă gândurilor sale o altă direcţie: el vrea să privească la lu-crarea lui Dumnezeu şi să cugete la faptele Sale. Din acest moment intervine o schimbare fericită. Aici, ca şi în Psalmul 73, această schimbare a fost posibilă numai după ce s-a gândit la Dumnezeu în locaşul Său cel sfânt. În acest loc sfânt se găseşte piatra divină de în-cercare, unde pot fi măsurate căile de altădată şi căile actuale ale lui Dumnezeu.

Acest psalm este împărţit în două părţi: în prima jumătate, verse-tele 1-9, îl vedem pe Asaf trist; nu se vede nicio rază de lumină, nicio rază de speranţă. Dar din versetul 10 străluceşte din nou lumina. Este acelaşi Asaf care îl auzim aici vorbind, dar el este schimbat. Înainte a văzut totul din latura negativă, acum însă lucrurile îi apar în razele de soare ale puterii şi bunătăţii lui Dumnezeu.

Nu ne asemănăm deseori cu Asaf, aşa cum ne este prezentat aici? Cât de uşor tindem, când vine o încercare asupra noastră, să deznădăjduim şi uităm că Tatăl nostru ne iubeşte tot atât de mult acum, ca în zilele când din exterior ne mergea bine. Când ajungem în acest pericol, să intrăm în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu. Acolo vom recunoaşte că El ne educă şi ne disciplinează din dragoste, iar ceea ce ne părea a fi întunecos înainte, va fi luminat de razele harului Său şi ale îndurării Sale.