Psalmul 73:15-20

Versetele 14 şi 26 indică spre o încercare dureroasă. De ce l-a condus Dumnezeu pe acest om credincios, care „şi-a spălat mâinile în nevinovăţie“, pe un astfel de drum? Asaf a evitat răul şi a exercitat dreptatea; dar Dumnezeu a văzut în inima sa o rădăcină rea, care trebuia distrusă, şi anume invidia faţă de cei care aveau succes şi se îmbogăţeau.Nu este suficient ca un credincios să fie în exterior pe un nivel mo-ral înalt; Domnul doreşte ca şi inima noastră, viaţa noastră interioară să fie în concordanţă cu gândurile Sale. Pe acest teren, în viaţa lui Asaf era o lacună, iar Dumnezeu dorea să-l facă să cugete la acest lucru. Nu vedem aici dragostea, răbdarea şi harul lui Dumnezeu? El S-a străduit să alunge nemulţumirea din viaţa acestui om drept şi să-i dea în schimb adevărata fericire în inimă. Acest scop a putut fi atins numai când Asaf a intrat în locaşul sfânt al lui Dumnezeu. În acel loc sfânt, trebuia să i se deschidă ochii săi interiori.