Psalmul 73:1-3

Acest psalm face parte din cea de-a treia carte a psalmilor. Marele subiect al acestei cărţi nu mai este rămăşiţa lui Iuda, aşa cum am văzut până acum în cele două cărţi tratate, ci poporul Israel format din cele douăsprezece seminţii. Primul verset este introductiv pentru înţe-legerea întregii cărţi: „În adevăr, Dumnezeu este bun faţă de Israel.“ Dar psalmistul adaugă: „faţă de cei cu inima curată“. Aşa cum exista în Iuda o rămăşiţă, ea exista şi în Israel, fiind formată din oameni te-mători de Dumnezeu. Asaf, care a scris acest psalm, prezintă această rămăşiţă; în acelaşi timp, el vorbeşte ca reprezentant al acesteia.Pe lângă această privire de ansamblu, aici găsim o învăţătură utilă pentru noi. Asaf a fost un om credincios; dar el a făcut o greşeală, care apare deseori şi la noi: a început să-i invidieze pe cei aroganţi, pe oamenii cărora le mergea bine din punct de vedere material. Care a fost starea interioară a lui Asaf, când a comparat poziţia sa cu bunăstarea acestor oameni? El însuşi ne dă răspunsul în versetele 21 şi 22.