Versetul zilei

Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și a zis mării: ‒ Taci! Liniștește-te! Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.

Marcu 4:39 (NTR)

Psalmul 69:5-9 (Paul Grobéty)

de Paul Grobéty - 06 Ianuarie 2017

Psalmul 69:5-9

Aşa cum am spus deja, în acest psalm este vorba despre suferin-ţele Domnului Isus care i-au fost cauzate de oameni. Cum să înţele-gem versetul 5? Hristos ocupă aici locul marelui preot, care mărturi-seşte păcatele poporului Său (a se vedea Levitic 16.21). El Însuşi era fără păcat, dar El a făcut păcatele poporului (dar şi ale noastre) ca fiind ale Sale, pentru a le putea purta.În versetul 6, El Se gândeşte la cei care nădăjduiesc în salvarea Domnului. Care sunt oare sentimentele lor având în vedere această mare ocară adusă Domnului? Nu ar fi dată de ruşine credinţa lor pri-vind această privelişte? Şi aici, Domnul nu S-a gândit în primul rând la Sine, ci la cei pe care îi iubea. În grădina Ghetsimani, la prinderea Sa, El le-a spus persecutorilor: „ ...dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă“ (Ioan 18.8).Din conţinutul versetelor 7-9 recunoaştem ce L-a costat pe Isus să împlinească voia Dumnezeului Său. Tocmai această ascultare a dus la o prăpastie adâncă între El şi popor.