Psalmul 69:22-36

Chiar dacă găsim în acest psalm expresia simţămintelor lui Hristos pe drumul suferinţei Sale aici jos, trebuie totuşi să fim atenţi la verse-tele 22-28. În aceste versete Hristos Se face una cu suferinţele rămăşiţei în timpul necazului înainte de ridicarea împărăţiei de o mie de ani. Acei iudei greu încercaţi se vor îndrepta spre Dumnezeu, conform duhului legii, după cum rezultă din versetele amintite. Dar ca Salvator al nostru, Isus S-a rugat: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu ştiu ce fac“ (Luca 23.34). După ce S-a rugat: „mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă ridice pe înălţime!“, auzim lauda Sa după ascultarea rugăciunii.Cuvintele de încheiere ale acestui psalm au o anumită asemănare cu cele ale Psalmului 22. Calea suferinţei Mântuitorului s-a sfârşit, iar „cei blânzi“, adică ai Săi, intră în bucuria Celui care a suferit atât de mult din cauza lor.