Psalmul 69

Cei care Mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului Meu, … pentru că râvna casei Tale M-a mistuit … Şi Mi-au pus fiere în mâncare şi, în setea Mea, Mi-au dat să beau oţet. Psalmul 69.4,9,21

Psalmul 69 detaliază suferinţele lui Hristos şi necazurile din timpul vieţii şi morţii Sale. Se încheie cu descrierea mântuirii, a restabilirii şi a binecuvântării lui Israel în zilele din urmă: „Pentru că Dumnezeu va mântui Sionul“. Trei profeţii din acest psalm sunt citate în Evanghelia după Ioan.

Versetul 4 este cel la care Domnul Isus face referire atunci când descrie ura oamenilor faţă de El: „M-au urât fără temei“ (Ioan 15.25). Starea îngrozitoare a inimii omului este dezvăluită de cuvintele „fără temei“; sensul literal al acestei expresii este că L-au urât „gratuit“ sau „fără motiv“.

Versetul 9 este amintit de ucenici după ce Domnul a curăţit templul de schimbătorii de bani (Ioan 2.13-17). Din râvnă pentru Tatăl Său, nu dorea să fie reprezentat greşit prin acţiunile nelegiuite ale oamenilor. Ce râvnă a avut El pentru Casa lui Dumnezeu!

Versetul 21 ne spune despre setea pe care a suferit-o Domnul pe cruce. Şi în Matei şi în Marcu este amintit faptul că I s-a dat să bea oţet (Matei 27.34; Marcu 15.36); totuşi, doar în Evanghelia după Ioan se găsesc cuvintele Domnului: „Mi-e sete“ (Ioan 19.28).

În această Evanghelie, apa este omniprezentă: vasele ceremoniale erau umplute cu apă (Ioan 2), apa naşterii din nou (Ioan 3), darul apei vii (Ioan 4), slăbănogul de la scăldătoarea Betesda (Ioan 5), strigătul Domnului „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea“ (Ioan 7) şi orbul de la scăldătoarea Siloam (Ioan 9). Şi doar în această Evanghelie, unde apa vieţii este oferită celor însetaţi spiritual, El strigă: „Mi-e sete!“. Fie ca toţi cei care citesc aceasta să bea din apa vieţii pe care El o oferă fără plată!