Psalmul 68:7-23

Versetele 7-8 vorbesc despre călătoria prin pustiu a poporului Israel. Ploaia este o imagine a binecuvântării, pe care Dumnezeu o lasă să cadă pe pământ. Această binecuvântare i-a fost mereu pusă la dispoziţie, dar poporul nu a fost întotdeauna vrednic de această binecuvântare. Şi totuşi, ce har! Când era obosit, Dumnezeu îl ridica mereu!

Nu am trăit şi noi astfel de momente? Poate câteodată am fost fără putere şi la pământ, dar El S-a îndurat de noi şi, prin Cuvântul Său, ne-a dat îmbărbătare şi putere pentru o altă bucată de drum. „Tu ai pregătit, în bunătatea Ta, bunuri pentru cel întristat.“ Ajutorul vine întotdeauna de la El.

Versetul 18 îl găsim parţial în Noul Testament (Efeseni 4.8), unde se vorbeşte despre darurile pe care le-a dat Hristos oamenilor. Aici avem deci o profeţie care Îl are pe Hristos ca subiect. Când l-a în-vins pe diavolul la cruce, „a robit robia“; cu alte cuvinte: El a dezar-mat pe acela care ţine oamenii în lanţurile sale.