Psalmul 68:1-14

Dumnezeul cel înfricoşător în judecăţile Sale când este vorba să le aplice împotriva celor necredincioşi Se arată atât de plin de duioşie faţă de cei care-I aparţin şi pe care-i numeşte „cei drepţi“ (v. 3). El Însuşi Îşi ia frumosul nume de „Tatăl orfanilor“ şi de „Apărătorul văduvelor“ (v. 5; Psalmul 146.9; Ieremia 49.11), arătând astfel că Se ocupă într-un mod cu totul special de aceia care şi-au pierdut sprijinul natural. Şi cei însinguraţi se bucură de o grijă deosebită din partea Lui: „Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască într-o familie“ (v. 6). Şi cât de mulţi sunt aceia care au făcut această preţioasă experienţă! Odată cu întoarcerea lor la Dumnezeu, porţile li s-au închis: anumiţi membri ai familiei lor n-au mai vrut să-i primească. Din dragoste pentru Domnul, ei au trebuit să părăsească „casă sau fraţi sau surori…“. „Tatăl orfanilor“ însă i-a strâns în propria Lui familie, unde au găsit alţi fraţi şi alte surori (citiţi Marcu 10.29,30).Până la versetul 14 inclusiv ne este reamintită grija lui Dumnezeu îndreptată spre poporul Său, în timpul drumului prin pustie (comp. v. 1 şi 7 cu Numeri 10.33-36), şi El n-a încetat să vegheze asupra „turmei“ Sale, Israel (v. 10). Dar astăzi Domnul are „alte oi, care nu sunt din staulul acesta“ iudeu (Ioan 10.16). Sunteţi voi una dintre acestea? Puteţi voi să vorbiţi despre dragostea acestui bun Păstor?