Psalmul 59

Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11-18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi-a trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-l ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). În timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte! … Dumnezeul lui Israel, ridică-Te …“ (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El Îl cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-l scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita …“. Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Îi celebrează aceste două trăsături ale Sale.Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa“ (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).