Psalmul 58

Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcut-o cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împărăţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este încă „ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii“ (Iacov 3.8). Nu-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.