Psalmul 41

Chiar şi prietenul meu apropiat, în care mă încredeam, care mânca pâinea mea, a ridicat călcâiul împotriva mea. Psalmul 41.9

Acest psalm începe cu promisiunea Domnului pentru acela care are milă de sărac. „Cel sărac“ este un termen folosit în Psalmi pentru a descrie rămăşiţa credincioasă a lui Israel în perioada necazului celui mare. Duhul lui Hristos se identifică în întregime cu ei în acest psalm, mai ales în durerea trădării pe care o vor trăi atunci. Domnul Isus va putea să simtă cu ei, pentru că şi El a fost trădat de unul dintre ucenicii Lui!

În versetul 9, Duhul profetic ne poartă înainte, spre noaptea în care Domnul Isus a fost trădat. Era în camera de sus cu ucenicii şi tocmai le spălase picioarele (Ioan 13.4,5). Scena spălării picioarelor este o imagine a slujbei de Avocat a Domnului, prin care ne curăţeşte în drumul nostru aici jos. El a spălat şi picioarele lui Iuda Iscarioteanul; după aceea, El citează din Psalmul 41.9: „Cel care mănâncă pâinea cu Mine şi-a ridicat călcâiul împotriva mea“. Chiar călcâiul spălat mai înainte de mâinile Lui pline de dragoste se ridica acum împotriva Sa! Iuda şi-a îndreptat călcâiul spre uşă şi picioarele sale l-au dus să împlinească trădarea lui Hristos (Ioan 13.18,30). Rămăşiţa credincioasă a lui Israel va cunoaşte trădarea Anticristului în viitor, dar va avea parte de simpatia Domnului Isus în mijlocul necazului, aşa cum şi noi avem astăzi parte de ea în încercările noastre.

Să observăm că Domnul Isus nu a citat acest verset în întregime, ci a omis câteva cuvinte: „Chiar şi prietenul meu apropiat, în care mă încredeam“. Domnul nu s-a încrezut în Iuda, „pentru că-l ştia pe cel care avea să-L vândă“ mai dinainte. El le spusese celorlalţi ucenici că nu toţi erau curaţi (Ioan 13.10,11). O, harul şi atotştiinţa Domnului nostru!