Psalmul 2

Cere-Mi, şi-Ţi voi da naţiunile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire: Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, le vei sfărâma ca pe vasul unui olar. Psalmul 2.8,9

Subiectul acestui psalm este guvernarea pământului. Naţiunile „se agitau“ în încercarea lor de a respinge guvernarea divină (versetul 1). Aceasta s-a împlinit parţial atunci când Irod şi Pilat „s-au adunat împreună împotriva“ lui Hristos (Fapte 4.25-27). Iudeii şi naţiunile au fost complici la respingerea şi omorârea Lui. Dar răzvrătirea lor va atinge apogeul odată cu apostazia zilelor din urmă. Conducătorii naţiunilor vor să se elibereze de „legăturile“ şi „funiile“ Sale, care simbolizează autoritatea lui Dumnezeu (versetul 3). Chiar şi astăzi vedem guverne debarasându-se de anumite influenţe ale creştinismului şi de cerinţele sale morale. Dumnezeu a declarat că Fiul Său va împărăţi ca Rege, din Ierusalim. Acesta este un fapt atât de sigur, încât, deşi încă nu s-a împlinit, Dumnezeu vorbeşte despre el la timpul trecut (versetul 6). Fiul lui Dumnezeu va cere şi va primi naţiunile drept moştenire (versetele 7 şi 8). Descrierea stăpânirii lui Hristos în timpul împărăţiei de o mie de ani aminteşte că El va împărăţi cu un „toiag de fier“. Toiagul de fier sugerează puterea împărătească – nu va fi democraţie atunci. Domnia lui Hristos va fi absolută; cei care se vor împotrivi vor fi „sfărâmaţi în bucăţi“.

Versetul 9 este citat de trei ori în Noul Testament.

1. Fiul de parte bărbătească, răpit la tronul lui Dumnezeu, va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier (Apocalipsa 12.5).

2. Împăratul Împăraţilor va veni şi „va lovi naţiunile; Şi El le va păstori cu un toiag de fier“ (Apocalipsa 19.15).

3. Credincioşii vor împărăţi cu Hristos şi vor mânui şi ei toiagul de fier, pentru că le va fi dată „autoritate peste naţiuni“! (Apocalipsa 2.26,27).

Împăraţii sunt îndemnaţi să Îi slujească Domnului şi să Îl „sărute pe Fiul“. Ferice de toţi cei care se încred în El!