Psalmul 146

Ultimii cinci psalmi formează o unitate aparte în cartea cu a cărei cercetare ne apropiem de final. Începutul şi sfârşitul fiecăruia cuprinde o invitaţie de a-L lăuda pe Domnul. Motivul pentru aceasta este acela că Israel este văzut locuind în ţara lui. Toţi duşmanii sunt înlăturaţi pentru totdeauna şi Israel se poate bucura sub sceptrul Prinţului păcii.

În acel timp se va împlini pe deplin ceea ce Isus a citit din profetul Isaia în sinagoga din Nazaret (Luca 4.18). Acea profeţie s-a putut împlini doar parţial când El a umblat aici jos, pentru că a fost respins ca Mesia de către poporul Său. Dar în Împărăţia Sa viitoare nu vor mai exista prinşi de-ai lui satan; cei legaţi vor merge în libertate. Mai departe sunt numiţi aici cei apăsaţi, flămânzi, orbi, străini, orfani şi văduvi. Până acum au fost încovoiaţi, n-au găsit mângâiere la oameni şi umblau trişti, dar apoi toţi vor afla într-o măsură mare bunătatea şi îndurările Domnului.

După ce am privit în ansamblu acest psalm, vrem să evidenţiem câteva amănunte. Dacă i se cere lui Israel să-L laude pe Domnul – cu cât mai mult motiv avem noi să cântăm şi să ne bucurăm, pentru că mântuirea noastră este mult mai cuprinzătoare şi mai minunată decât a lor!

În ce priveşte versetele 3 şi 4, ştim că Unul singur este vrednic, ca noi să ne încredem în El (a se vedea Ieremia 17.5-8). – Da, „ferice de acela care-L are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor al lui, a cărui speranţă este în Domnul Dumnezeul său“. Titlul „Dumnezeul lui Iacov“ are o însemnătate deosebită. Găsim acest nume de mai multe ori în Sfânta Scriptură; deci, lui Dumnezeu Îi place să Se numească astfel. Iacov, patriarhul, i-a dat mult de furcă lui Dumnezeu prin viaţa sa de intrigi şi independenţă, dar Dumnezeu a ajuns totuşi la ţintă cu el. Sfârşitul vieţii lui Iacov este o mărturie luminoasă a educaţiei lui Dumnezeu cu acest om. Şi ce bine este să ştim că acest Dumnezeu este la lucru şi în favoarea noastră!

Este necesar ca din când în când să ne oprim înaintea măreţiei şi atotputerniciei lui Dumnezeu, aşa cum ne sunt ele descrise de exemplu în versetul 6. Trecem adesea superficial pe lângă faptul că El este minunat în lucrările creaţiei Sale. Dacă ne rugăm pentru un ochi deschis şi atent, vom fi capabili să vedem toate minunile de care suntem înconjuraţi, şi aceasta ne dă mult motiv ca să-L lăudăm şi să- L mărim pe Dumnezeu. Măreţia şi atotputernicia Lui sunt prezentate într-un mod plăcut în versetele următoare, unde se aminteşte ce face Dumnezeu în diversele împrejurări ale oamenilor. Într-adevăr, un Dumnezeu minunat! El este mare în puterea Lui de creaţie, dar şi în coborârea Sa la creaturile Sale; a se vedea şi Isaia 57.15. Cu toate că acest psalm se referă în special la Israel, putem totuşi să aplicăm aceste adevăruri la timpul prezent. Aceeaşi compasiune din partea Tatălui nostru ceresc este şi partea noastră, şi chiar într-o măsură mai mare.