Psalmul 144:3-15

„Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului, ca să ţii seama de el?“ Putem înţelege cursul gândurilor psalmistului, dacă încercăm să stăm în faţa măreţiei lui Dumnezeu şi a bunătăţii Sale cu privire la fiii oamenilor (a se compara cu Psalm 31.19). „Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.“ Şi totuşi, Dumnezeu Se ocupa de el. Omul are o aşa mare valoare în ochii lui Dumnezeu, încât El L-a trimis pe Fiul Său pe pământ pentru a scoate pe om din pierzare şi pentru a-l mântui. Şi ce mai putem spune când El doreşte să fie pentru fiecare dintre noi care se încrede în El un scut şi un turn înalt? El Se preocupă cu fiecare în parte, chiar şi perii capului nostru sunt toţi număraţi (Luca 12.7).

Versetele de la începutul acestui psalm ni se adresează; găsim în ele unele lucruri pe care le putem aplica la noi. În continuare vedem rămăşiţa la sfârşitul timpului ei de necaz. Împărăţia de o mie de ani se pregăteşte şi Israel gustă dinainte din binecuvântările care îi sunt promise.