Psalmul 143:8-12

„Fă-mă să aud dimineaţa bunătatea Ta, pentru că mă încred în Tine.“ Citim de repetate ori că David cugeta în zorii zilei la bunătăţile lui Dumnezeu şi la căile Sale cu el. Într-un timp de mare strâmtorare a scris: „Dar eu voi cânta puterea Ta şi, dimineaţa, voi lăuda bunătatea Ta; pentru că mi-ai fost un turn înalt şi un loc de scăpare în ziua necazului meu“ (Psalm 59.16).

Când începem ziua cu gândul la bunătatea lui Dumnezeu, atunci ochii noştri sunt deschişi, astfel încât să nu trecem nepăsători pe lângă nenumăratele Lui binefaceri din cursul zilei. Aceasta ne menţine în apropierea Lui şi cu dorinţa de a face ceea ce Îi este plăcut. Cu ce altceva am putea bucura inima Tatălui nostru ceresc, dacă nu prin faptul că umblăm în căile Lui? Savurarea bunătăţii Sale este legată de ascultare şi de dorinţa de a avea o părtăşie strânsă cu Domnul. De am înţelege mai mult acestea!