Psalmul 139:7-12

　　Primul capitol al cărţii Iona este o ilustrare a pasajului citit. Profetul nu era într-o legătură corectă cu Dumnezeul său în timpul evenimentelor care ni se prezintă acolo; altfel nu ar fi ajuns la gândul „să meargă la Tarsis, departe de faţa Domnului“. Nu ştim dacă a crezut cu adevărat că un astfel de plan se poate realiza, încât Domnul să nu-l poată găsi; dar ceva este sigur: părtăşia dintre el şi Dumnezeu a fost întreruptă. Într-o asemenea stare, credinciosul poate ajunge la gânduri nepotrivite şi chiar să creadă că s-ar putea ascunde împreună cu căile lui greşite dinaintea lui Dumnezeu. Iona a trebuit să vadă că Dumnezeu a cunoscut dinainte intenţia lui şi că El a fost Acela care l- a readus la ţărm. Această relatare în legătură cu versetele citite cuprinde o învăţătură valoroasă. Dumnezeul nostru este atotştiutor şi atotprezent. Dar ce bine că aceste trăsături sunt în strânsă legătură cu dragostea şi bunătatea Lui faţă de noi!