Psalmul 132:1-5

　　În aceste versete stă înaintea noastră un bărbat care şi-a îndreptat toată atenţia asupra casei Domnului. Vedem aici o mare diferenţă între David şi Saul, predecesorul lui la tron. Ultimul a fost preocupat cu sine; el a fost foarte îngrijorat să-şi întărească poziţia sa ca împărat, într-un cuvânt: el era punctul central. Cât de diferit a fost David! Nu interesele sale, ci „locaşurile pentru Puternicul lui Iacov“ stăteau în prim-plan. Amănunte despre intenţia lui găsim în 1 Cronici 15 şi 16. David a îndreptat privirile tuturor spre „chivotul Domnului, Dumnezeul lui Israel“, iar el a trecut în plan secund – cu adevărat, o luare de poziţie demnă de imitat. Dacă ne întrebăm ce a lucrat o astfel de atitudine dorită de Dumnezeu, găsim răspunsul în versetul 1: „Doamne, aminteşte-Ţi de David, de toate necazurile lui!“ Necazurile acestui bărbat al lui Dumnezeu au fost multe. Neînţeles de fraţii lui (1 Samuel 17.28), urmărit de Saul şi expus multor pericole, Dumnezeu i- a devenit adăpostul şi tăria; de aceea i-a acordat întâietate în toate.