Psalmul 132

Această frumoasă cântare evocă ziua când împăratul David a urcat chivotul la Ierusalim (2 Samuel 6.17). Mai târziu, cu prilejul consacrării Templului, Solomon avea să-şi încheie rugăciunea cu versetele 8-10 (2 Cronici 6.41,42). Din punct de vedere profetic, acest psalm corespunde instaurării împărăţiei mileniale. Dumnezeu va intra în odihna Sa (v. 14); lumea întreagă va fi binecuvântată şi se va bucura (v. 15, 16); Hristos, adevăratul Fiu al lui David, va primi o coroană universală (v. 17, 18). Promisiunile necondiţionate ale lui Dumnezeu se vor împlini în El, prin El şi pentru El.Dar, să remarcăm cu atenţie, acestea sunt consecinţa „tuturor necazurilor lui“ (v. 1; comp. cu 1 Cronici 22.14; David este o imagine a lui Hristos, Împărat respins, în timp ce Solomon Îl reprezintă pe Mesia în glorie). De aceea, pentru că Hristos a suferit, El va fi şi preamărit; şi, pentru că a cunoscut aici, jos, munca dureroasă a sufletului Său, pământul se va bucura de odihna lui Dumnezeu.Să apropiem, respectiv, versetul 2 de 11, versetul 5 de 13, versetul 8 de 14, versetul 9 de 16, versetul 10 de 17 şi 18. Constatăm că acel credincios care are pe inimă gloria lui Dumnezeu obţine punct cu punct împliniri care depăşesc toate speranţele lui. El are de-a face cu Acela care poate face infinit mai mult decât tot ce cerem sau gândim noi (Efeseni 3.20).