Psalmul 131

　　În Psalmii 129, 130 şi 131 vedem un progres frumos. El începe cu încercarea şi pedeapsa adâncă, prin care a trecut rămăşiţa (Psalm 129). În Psalmul 130 avem apoi un rezultat al acestei pedepse, şi anume convingerea că Dumnezeu a acţionat în dreptate şi îndurare.La sfârşit, în Psalmul 131, este exprimată convingerea că după ce sufletul este înţărcat de tot ce doreşte aici jos, ceva nu i se poate lua, şi anume Domnul Însuşi. Psalmistul şi-a potolit sufletul; el se asemăna unui copil înţărcat lângă mama sa. Mama îi era mai de preţ decât orice lucru, la care trebuia să renunţe. Aşa este şi pentru noi când trecem prin asemenea experienţe. Domnul ne va deveni mai preţios; noi căutăm înainte de toate apropierea Lui, acolo ne merge bine. Ce ar putea fi mai important decât o cunoaştere mai adâncă a Persoanei Domnului Isus? Şi să nu uităm: tot ce ne determină să ne sprijinim mai mult pe El înseamnă un câştig, atât pentru timpul acesta, cât şi pentru veşnicie.