Psalmul 129

　　În versetele 1-3 avem un rezumat scurt al pedepselor dureroase, prin care Israel a trebuit să treacă de la începutul istoriei sale. Adeseori a fost asuprit de duşmanii săi; slujba idolatră şi neascultarea au adus tot mereu noi pedepse din partea lui Dumnezeu peste acest popor îndărătnic. Dar cu toate că naţiunile duşmane se gândeau să îl elimine, totuşi Israel poate spune la sfârşitul timpului: „nu m-au învins“. Punctul culminant al suferinţelor sale îl găsim în versetul 3: „Plugarii au arat pe spatele meu, au tras brazdele lor lungi.“ Rămăşiţa este aceea care vorbeşte aici.

　　După cum am văzut de mai multe ori în psalmi, Hristos Se face una cu rămăşiţa. El a aflat într-adevăr ce exprimă Duhul Sfânt prin aceste cuvinte profetice, a se vedea Matei 27.26; Marcu 15.15; Ioan 19.1. Răscumpărătorul nostru, Domnul slavei, nu S-a împotrivit să nu se aplice acest tip de pedeapsă dură, insultătoare pe trupul Lui. Să ne gândim mai mult la calea de ocară şi ruşine, pe care a mers El din cauza noastră!