Psalmul 126

　　Vom înţelege bine acest psalm dacă citim primul capitol al cărţii Ezra. Conform profeţiei lui Ieremia (Ieremia 25.11), Iuda şi Beniamin au fost duşi la Babel, unde au trăit 70 de ani în prizonierat. Când a trecut acest timp, Domnul i-a poruncit împăratului Cirus să reconstruiască templul în Ierusalim şi să trimită înapoi în ţara lor pe iudeii prinşi. La acel timp se referă cuvintele: „Când a întors Domnul pe captivii Sionului, eram ca cei ce visează. Atunci gura ne era plină de râs...“

　　Acest psalm se referă între timp nu numai la trecutul acestor două seminţii; ce vedem aici este în acelaşi timp un prolog al restabilirii definitive a lui Israel şi al întoarcerii sale în ţara părinţilor. Aceşti credincioşi au un timp greu în urma lor; ei au trecut cu lacrimi prin necazul cel mare, dar acum pot secera cu bucurie. Versetul 6 ne aminteşte în mod special de Domnul Isus. „Va vedea din rodul muncii sufletului Său şi va fi satisfăcut“ (Isaia 53.11).