Psalmul 122:3-9

　　Cum să punem în legătură versetul 1 al acestui psalm cu versetul 5? În primul, scriitorul vorbeşte despre bucurie, în celălalt, despre judecată. Şi aici este vorba despre un principiu divin. Adevărata bucurie se găseşte numai acolo unde se face o judecată dreaptă şi răul este dat afară. Când împăraţii din Ierusalim s-au dedat slujbei idolatre, în cetate nu a domnit o bucurie pe placul lui Dumnezeu. „Tronurile de judecată, tronurile casei lui David“ au fost îndepărtate amândouă în acelaşi timp; astfel, răul s-a putut răspândi, iar templul a fost întinat. Ar fi fost cu totul altfel, dacă judecata s-ar fi făcut după gândurile lui Dumnezeu! A se vedea Deuteronom 17.8-13.Principiul amintit mai sus are şi astăzi deplină valabilitate în Adunarea lui Dumnezeu. La începutul Faptelor Apostolilor vedem mare bucurie printre credincioşi, dar în acelaşi timp şi „tronurile de judecată“ (capitolul 5.1-11). Cum stau lucrurile astăzi? Într-o adunare locală există de asemenea, vorbind în imagini, „tronuri de judecată“. Ca urmare a efectului Duhului Sfânt, răul este descoperit şi osândit cum vrea Dumnezeu (a se compara cu 1 Corinteni 5).