Psalmul 120

　　În cercetarea psalmilor ajungem acum la aşa-numita Cântare a treptelor. Ei poartă titlul: „O cântare a treptelor“, pentru că au fost cântaţi cu ocazia sărbătorilor Domnului, când poporul se suia la Ierusalim (a se compara cu Psalm 122.1-2). În aceşti psalmi vom observa mâhnirea sufletului în diverse stări, corespunzător împrejurărilor prin care a fost condus poporul.

　　În versetele citite auzim plângerea unui om drept, care trebuia să stea un timp în Meşec şi să locuiască în corturile Chedarului. Aceste două locuri se aflau în afara graniţelor Canaanului; Meşec în nordul, Chedarul în estul ţării promise. Indiferent de ce punct cardinal era vorba, pentru un israelit credincios era amarnic să trebuiască să trăiască dincolo de graniţele patriei sale, în mijlocul minciunii şi a înşelăciunii. Cât de adesea a strigat el în strâmtorarea lui către Domnul!

　　În acest psalm auzim glasul rămăşiţei lui Israel, care jeleşte cu privire la răutatea lui antihrist. Dar eliberarea va veni, aşa cum dă de înţeles versetul 4.