Psalmul 118

Piatra pe care au lepădat-o ziditorii a ajuns cap de unghi … Doamne, mântuieşte, Te rog! … Binecuvântat fie cel care vine în Numele Domnului! Psalmul 118.22,25,26

Psalmul 118 va fi cântecul rămăşiţei credincioase atunci când vor fi eliberaţi de Mesia din mâna vrăjmaşilor lor. Îşi vor aminti cum naţiunile îi înconjuraseră şi îi făcuseră să sufere, dar Domnul i-a eliberat şi le-a dat biruinţa. Este foarte probabil ca acest psalm să fi fost şi cântarea pe care au cântat-o Domnul Isus şi ucenicii în timpul mesei de Paşte, înainte de a părăsi camera de sus (Matei 26.30), deoarece, conform tradiţiei acelor vremuri, era cântată cu această ocazie.

Domnul Isus a citat acest psalm în ziua de după intrarea Sa smerită în Ierusalim. Marii preoţi şi bătrânii poporului puseseră la îndoială autoritatea Sa (Matei 21.23). Domnul le-a răspuns, citând direct din Psalmul 118: „Piatra pe care au lepădat-o ziditorii a ajuns cap de unghi“. Ziditorii sunt conducătorii iudeilor care L-au respins pe Hristos, dar Dumnezeu avea să înalţe foarte sus această „Piatră“ şi avea să-L facă „piatra din capul unghiului“. Expresia „mântuieşte“ (versetul 25) este redată în Noul Testament prin cuvântul ebraic, „Osana“. Mulţimea a strigat aceasta atunci când Domnul Isus a intrat în Ierusalim şi la fel au făcut şi copiii în templu (Matei 21.9,15). Domnul Isus i-a avertizat apoi pe conducătorii iudeilor: „Iată, vi se lasă casa pustie“ (Matei 23.38). Această stare de părăsire a lui Israel nu va fi permanentă, pentru că El spune că nu Îl vor mai vedea până când vor spune: „Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului!“. Atunci când iudeii se vor pocăi şi se vor întoarce la Hristos, Dumnezeu Îl va trimite din ceruri pentru a instaura Împărăţia (Fapte 3.19-21). Credinciosul nu aşteaptă niciun fel de eveniment pământesc. Fie ca şi noi să veghem şi să Îl aşteptăm!