Psalmul 110

Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale“ … Domnul a jurat şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec“. Psalmul 110.1,4

Psalmul 110 este citat în Noul Testament mai mult decât orice alt pasaj din Vechiul Testament. El descrie poziţia prezentă a lui Hristos la dreapta lui Dumnezeu, domnia Sa în Împărăţia de o mie de ani, preoţia Sa după rânduiala lui Melhisedec, judecata Sa asupra căpeteniilor naţiunilor şi frumuseţea Sa morală ca Om smerit, trăind în dependenţă, şi Care va fi înălţat de Dumnezeu.

Domnul Isus le-a pus o întrebare conducătorilor religioşi folosind primul verset al acestui psalm. Sămânţa lui David era în acelaşi timp şi Domnul lui David – o mărturie puternică despre divinitatea lui Hristos care i-a redus la tăcere pe cei care Îl criticau (Matei 22.41-46). În acest pasaj, Domnul descoperă şi faptul că David a scris acest psalm sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Hristos va sta aşezat la dreapta lui Dumnezeu până când va veni timpul să îi supună pe vrăjmaşii Săi. La acel moment, Israel se va întoarce la Dumnezeu şi se va termina cu starea lor de orbire spirituală. Atunci se vor împlini cuvintele psalmistului: „În ziua puterii Tale, poporul Tău va fi un dar de bunăvoie“. Atunci lumea se va bucura de binecuvântare deplină în timpul preoţiei Sale după rânduiala lui Melhisedec. El va fi Împărat şi Preot al „Dumnezeului celui Preaînalt, Stăpânul cerurilor şi al pământului“ (Geneza 14.18,19). Toate lucrurile vor fi adunate împreună în El, „cele din ceruri şi cele de pe pământ“ (Efeseni 1.10). Prin credinţă, noi Îl cunoaştem acum ca Melhisedec, Cel care poate să mântuiască şi care trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi (Evrei 7.25). Lumea nu cunoaşte nimic din privilegiile şi binecuvântările spirituale care aparţin încă de pe acum chiar şi celui mai simplu dintre credincioşi. Fie ca zi de zi să umblăm în puterea lor, aşteptându-L pe El!