Psalmul 107:1-22

Cea de-a cincea carte a psalmilor îi priveşte profetic pe răscumpăraţii lui Israel (Iuda şi cele zece seminţii), strânşi în ţara lor (v. 3) în „zorii zilei“ mileniale (Psalmul 108.2). Ei îşi amintesc în Psalmul 107 de necazurile întâmpinate pe drumul de întoarcere, de strigătele lor de nelinişte înălţate către Domnul, de eliberările Sale, precum şi de lauda care acum I se cuvine Lui.Într-o manieră generală, aceste patru tablouri surprinse de versetele 4-9, 10-16, 17-22 şi 23-32 ilustrează diferitele moduri în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea unui suflet (v. 9).Sufletul poate a rătăcit mult timp fără scop şi fără odihnă prin pustia aridă a acestei lumi (v. 4, 5; comp. cu Geneza 21.14…). Copleşit de sentimentul goliciunii, a strigat către Dumnezeu şi El atunci l-a săturat, l-a satisfăcut şi l-a condus la odihna divină (v. 9, 7).Sufletul poate a gemut sub sclavia lui Satan-Asupritorul, în întuneric şi în fiarele păcatului… (v. 2, 10). Dumnezeu însă a auzit strigătele acestuia după ajutor, l-a eliberat şi i-a rupt legăturile (v. 14, 16).Sufletul poate a cunoscut disperarea, atins de boală sau de vreun accident, la porţile morţii, rezultat al căilor omului (v. 17, 18) – până când Dumnezeu trimite Cuvântul Său şi-l vindecă (v. 20).Putem şi noi spune, fiecare în parte, unde şi cum ne-a găsit şi ne-a mântuit Domnul sufletul?