Psalmul 106:34-48

Ceea ce am citit în versetele 37-38 este unul dintre cele mai grave păcate ale lui Israel. Acest popor, pe care Dumnezeu l-a pus deoparte dintre celelalte naţiuni, pentru a locui în mijlocul lui (Exod 29.45-46), s-a făcut imediat cel mai mare idolatru. Cum a putut Dumnezeu să-l mai recunoască pe Israel ca poporul Său după tot ce a făcut? Poporul a făcut totul, ca să-L alunge pe Dumnezeu din mijlocul lui. Dar El i-a arătat o răbdare, pe care trebuie să o admirăm întotdeauna. „De multe ori El i-a scăpat... Dar El a privit la necazul lor, când a auzit strigătul lor. Şi şi-a amintit, în favoarea lor, de legământul Său.“ Dumnezeu a făcut acest legământ cu Avraam şi El nu Se va odihni până nu va împlini tot ce i-a promis. Israel s-a arătat în orice privinţă nevrednic, dar „chemarea lui Dumnezeu este fără părere de rău“ (Romani 11.29).

Ce bine este să ştim că acest Dumnezeu este şi Dumnezeul nostru. El va împlini atât ceea ce şi-a propus în legătură cu poporul Său pământesc, cât şi cu privire la noi, spre