Psalmul 106:13-15

„Şi au fost plini de poftă în pustiu şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.“ Aşa s-a întâmplat cu israeliţii când erau pe drum spre Canaan. Să ne întrebăm: Care este situaţia noastră, care, vorbind în imagini, ne aflăm de asemenea în „pustiu“? Cât de uşor poftim după ceea ce oferă această lume! Care este rezultatul? „Şi El le-a dat ce au cerut, dar a trimis uscăciune în sufletele lor.“ Dumnezeu cunoaşte ce doresc inimile noastre. Dar dacă El ne acordă ceea ce căutăm în lume, atunci acel lucru poate însemna doar o piedică pentru omul nostru interior. Ştim că niciodată nu este după gândurile lui Dumnezeu, ca creştinul să se oprească în viaţa de credinţă; dar în conducerea Sa înţeleaptă, Dumnezeu permite uneori credinciosului, care preferă lumea în locul părtăşiei cu Domnul, să meargă pe propriul său drum. Prin uscăciunea, care intră în sufletul său, acesta trebuie să înveţe să-şi vadă rătăcirea. Efraim s-a alipit de idoli, şi Dumnezeu a spus: „lăsaţi-l!“ (Osea 4.17).