Psalmul 105:1-15

Acest psalm descrie credincioşia lui Dumnezeu faţă de poporul Său. El Şi-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, şi pe baza harului a adus pe Israel în ţara promisă. Acum psalmistul priveşte sub călăuzirea Duhului Sfânt până la începutul istoriei lui Israel. Această istorie începe cu patriarhii şi se încheie în acest psalm cu ocuparea ţării Canaan. Observăm că încăpăţânarea şi neascultarea poporului sunt trecute sub deplină tăcere. Aici nu este vorba despre ceea ce a fost şi a făcut Israel, ci doar despre bunătatea şi harul lui Dumnezeu. Conform legământului Său, El a vrut să aducă poporul în Canaan şi de aceea totul a trebuit să servească realizării planului Său. Versetul 15 ne arată foarte clar, cât de preţios era acest popor în ochii Săi: „Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu faceţi niciun rău profeţilor Mei!“ Când citim asemenea cuvinte, trebuie să admirăm răbdarea, harul, bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu, cu care El l-a purtat şi l-a condus pe poporul Său.