Psalmul 104:1-12

Aici suntem introduşi în vistieria înţelepciunii, mărimii şi puterii lui Dumnezeu. Psalmistul exclamă plin de uimire: „Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti foarte mare, Tu eşti îmbrăcat în măreţie şi splendoare!“ Versetele 2-9 ne conduc cu gândul la începuturile creaţiei. Relatarea biblică despre acele evenimente este de o frumuseţe şi de o măreţie deosebită. În faţa unui astfel de tablou, credinţa se înclină cu admiraţie înaintea Dumnezeului-Creator. Lumea poate se întreabă cum au fost create toate acestea, iar ştiinţa poate să ridice ipotezele ei; dar noi „prin credinţă pricepem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu“ (Evrei 11.3). Cât de mare şi cât de preţioasă este o astfel de credinţă, care ne transpune în starea de a înţelege lucrurile minunate ale creaţiei! La fel ca scriitorul acestui psalm, privim cu admiraţie şi cu uimire în acest teritoriu uriaş, iar pe de altă parte ne simţim aici ca acasă, pentru că Dumnezeul atotputernic, izvorul tuturor lucrurilor create, a devenit Tatăl nostru prin Isus Hristos.