Psalmul 102:8-11

„Vrăjmaşii mei mă batjocoresc toată ziua.“ Deşi în Evanghelii nu citim des despre batjocorirea Sa de către duşmanii Săi, profetul Isaia ne spune detaliat despre această latură a suferinţelor Domnului. El era „ca Unul de la care îţi ascunzi faţa; era dispreţuit şi noi nu L-am preţuit“ (Isaia 53.3). Pe lângă această dispreţuire pe faţă, Domnul a simţit batjocura din inimile duşmanilor Săi: „Vrăjmaşii mei mă batjocoresc toată ziua.“

Ce să spunem când citim cuvintele din versetul 9? Pâinea şi băutura sunt nevoile noastre zilnice; pentru Domnul însemnau tristeţea sufletului şi lacrimi. Cât de puţin ne gândim la aceasta, când citim Evangheliile! Suntem înclinaţi să gândim că El a plâns numai de două ori: de exemplu, în Ioan 11.35 şi Luca 9.41; dar acest verset ne permite să privim mai adânc în zona suferinţelor sufleteşti ale Domnului. Cât de preţios va deveni El pentru noi, dacă L-am însoţi cu atenţie pe calea suferinţelor Sale!

Am văzut că acest psalm are ca subiect pe Hristos. Cum să înţelegem versetul 10? „ ...pentru că Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat jos.“ Să ne gândim mai întâi la Adam. Dumnezeu l-a ridicat, i-a dat primul loc în creaţie. Dar după ce a păcătuit, a fost alungat din poziţia sa. În Hristos vedem al doilea Adam. El a venit în lume, pentru a ocupa locul primului om şi apoi să fie înălţat ca Fiul Omului. Dar ca urmare a păcatului, pe care El l-a luat asupra Sa ca Locţiitorul nostru, El a trebuit să simtă această realitate: „m-ai aruncat jos“.

Inimile noastre sunt mişcate când citim despre furia şi mânia lui Dumnezeu, care au venit asupra Sa. Ca Om a gustat tot ceea ce este descris în versetele 1 la 11. Cu gândul la ceea ce avea să vină asupra Lui datorită păcatelor noastre, El spune: „Zilele mele sunt ca o umbră care se lungeşte şi mă usuc ca iarba.“ Să nu uităm că Cel care vorbeşte aici a venit din slava cerului, pentru a împlini voia lui Dumnezeu.