Psalmii 133 şi 134

Versetul 1 din Psalmul 133 ar trebui să-şi poată găsi întotdeauna aplicaţie în Adunare şi în familiile noastre. Este aşa în această privinţă? Când fraţii locuiesc împreună în unitate, este un lucru bun şi plăcut pentru ei, însă întâi de toate pentru inima Tatălui. Membrii familiei lui Dumnezeu sunt uniţi între ei pentru că sunt legaţi de Aceeaşi Persoană, Hristos; ei formează un fel de margine a veşmintelor Lui: cea care este evidentă la El, aici, pe pământ (comp. cu Exod 28.33,34). El este în cer, adevăratul Aaron, Marele Preot; însă a dat Duhul Său care, asemeni „untdelemnului preţios“, coboară asupra fraţilor strânşi acolo unde Dumnezeu a poruncit binecuvântarea eternă (v. 3; Fapte 2.33; Efeseni 4.2-4).Odată cu Psalmul 134, cel din urmă psalm al treptelor, răscumpăraţii poporului pământesc au ajuns la cea mai înaltă dintre cele cincisprezece trepte simbolizate prin tot atâtea cântări. Ei şi-au atins ţelul dorit cu atâta înflăcărare: au trecut porţile Ierusalimului (Psalmul 122.1,2); se află în Casa Domnului.Curând, răscumpăraţii Domnului vor atinge ţinta cerească: Casa Tatălui. Dar „acolo nu va fi noapte“, revelează Apocalipsa 21.25. Şi nicio îndemnare să aducă laude nu va fi necesară acolo. Acestea vor ţâşni spontan din toate inimile, când Îl vom vedea pe Isus faţă în faţă.