Psalmii 122 şi 123

Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: „Cei ce Te iubesc vor prospera“. Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugându-te pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 6-9)! „Pacea să fie între zidurile tale“, ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20.12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4.13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă-şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141.8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17.15).