Versetul zilei

povestiți printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!

1 Cronici 16:24 (VDC)

Prezenţa şi puterea Duhului Sfânt

de Emanuel Munteanu - 15 Martie 2016

Prezenţa şi puterea Duhului Sfânt (Fapte 2:4)

- un adevăr care mă cheamă la o alegere -

Viaţa de adunare. Momentele de slujire în Cuvânt. Un privilegiu dar şi o uriaşă responsabilitate. Duhul Sfânt, o persoană divină care m-a adus la viaţă. Aceeaşi persoană este legătura vitală dintre noi ca trup şi El ca şi Cap glorificat în cer. Mesagerul gândurilor cerului atunci când venim împreună ca Domnul Isus să ne vorbească. Am fost aleşi să fim ultimul element din acest canal de comunicare: Domnul Isus - Duhul Sfânt - slujitorii. Cei care trebuie să anunţăm gândul Lui în adunare. În legătură cu această responsabilitate, conşient sau nu, înaintea noastră stau două opţiuni:1. Să ignor această prezenţă2. Să fiu atent la prezenţa dar şi la călăuzirea acestei Persoane divine 1. Mai întâi despre partea negativă. Ignorarea acestei prezenţe mă va conduce de obicei la 3 alegeri atunci când sunt înaintea Domnului împreună cu fraţii.Prima dintre ele aş numi-o râvna fără călăuzire şi se manifestă în felul următor: mă manifest călăuzit de propria mea voinţă, aleg să mă manifest cu diferite motivaţii: tăcerea apăsătoare, nevoia de Cuvânt, un pasaj biblic care m-a impresionat pe mine, o problemă a unor fraţi, şi lista poate continua. Lipseşte însă cea mai importantă motivaţie - impulsul, gândul clar al Duhului Sfânt în acestă situaţie singurul în măsură să cunoască ce este necesar în acele momente. O astfel de manifestare arată doar puţina mea exersare în viaţa mea practică în legătură cu a înţelege şi a umbla călăuzit de Duhul Sfânt. Într-un mod greşit gândim că aceasat călăuzire are loc doar în aceste strângeri când de fapt ea ar trebui să fie modul nostru de viaţă.Rezultatul? Timpul pe care Duhul ar fi dorit să-l folosească a fost răpit, furat de altcineva. Credincioşii vor auzi poate un mesaj bine alcătuit şi corect doctrinar, dar nu ceea ce aveau nevoie pentru acele momente, nu ceea ce Duhul Sfânt dorea ca ei să primească.A doua alegere, chiar mai nepotrivită decât prima, este să aleg să nu mă las condus, folosit de Duhul Sfânt. Bineînţeles că şi pentru o asemenea atitudine am nevoie de o justificare. Avem nevoie totdeauna de o justificare atunci când vrem să facem voia noastră şi nu pe a Lui. Faptul că anumite persoane nu agreează mesajele mele, atitudinea clară de respingere afişată chiar atunci când vorbesc, criticile dure şi neconstructive primite după unele mesaje, o concentratre excesivă şi exclusivă asupra receptării mesajului şi nu asupra Persoanei care mi-a dat acest mesaj. Dacă prima alegere poate fi pusă pe seama unei lipse de cunoaştere a călăuzirii Duhului Sfânt în acest caz nu este vorba de necunoştinţă ci de o algere conştientă, voită împotriva acestei prezenţe divine cu dorinţe clare pe care eu chiar în acele momente în care ele ar dori să mă aibă în vedere le resping cu nonşalanţă şi cu o incredibilă opoziţie! Motivaţia este extrem de bine tâlcuită dar mergând pe fir cu sinceritate o voi depista fără să greşesc: orgoliul rănit, adică firea nemulţumită şi care nu vrea să se smerească, corectând ce trebuie corectat şi slujind chiar şi celor care nu mă plac. Dacă Domnul Isus ar fi slujit în funcţie de acceptare atunci că ar fi rămas în cer pentru totdeauna!A treia alegere deşi prezentă în timpul acestor întâlniri nu are loc de fapt acolo. O alegere cauzată mai mult de treburile vieţii, programul încărcat la serviciu sau acasă, care împiedică pe cel chemat să slujescă în Cuvânt să stea în prezenţa Domnului pentru a primi această hrană. Alegerea lui este deci forţată, împotriva lucrului pe care el ar dori să-l facă în acele momente. Dorinţa lui este să zidească, să dea hrană, dar coşul lui este gol. O uşoară stare de nelinişte care vine în mod special în timpul pauzelor lungi de tăcere. Atunci apar gânduri care parcă spun “Acum ar fi trebuit ca golul acesta să nu existe”. Acum era probabil timpul în care Duhul ar fi dorit să mă folosească dar dorinţa Lui n-a găsit răspuns în săptămâna care tocmai a trecut şi acum El nu poate să mă folosească nu are ce să ia din coşul meu. Este gol. Poate săptămâna viitoare voi reuşi să mă trezesc mai devreme. Poate nu voi mai avea atât de mult de lucru. Poate voi reuşi să ma organizez mai bine acasă. Poate.Ciclul acesta nu poate fi întrerupt de astfel de visuri. Este nevoie de atitudinea lui Rut, de determinare. Rut a avut o ţintă şi determinarea a ajutat-o să continue până a ajuns în casa pâinii (Betleem). Acolo este hrană. Orpa nu a ajuns niciodată acolo pentru că deşi aplecat la drum cu sentimente şi lacrimi i-a lipsit cel mai important lucru: determinarea. Doar aceasta duce în casa pâinii. Aici ne găsim mulţi dintre noi deşi nici primele două alegeri nu ne sunt din păcate străine. Domnul să ne ajute să recunoaştem dacă suntem aici să cerem îndurare, să ne pocăim şi să cerem această determinare de care este atâta nevoie în slujirea Domnului Isus. 2. Atenţia la prezenţă şi la călăuzire! În legătură cu această prezenţă si putere a Duhului Sfânt, este un lucru cu care noi credincioşii ar trebui să ne obişnuim în viaţa noastră de zi cu zi. Acestă “îndemânare” nu se capătă în întâlnirile adunării ci am învăţat să deosebim gândul Lui în cele mai simple decizii pe care trebuie să le luăm.Caut gândul Lui, îl cer în rugăciune în legătură cu orice lucru care vine în calea mea. Acest exerciţiu mă ajută să înţeleg din ce în ce mai clar voia Lui. Vin deci în ceea ce este normalul vieţii mele de zi cu zi având mai întâi atitudinea potrivită şi apoi dispoziţia de a mă lăsa folosit. Nu neapărat un moment special pentru care mă pregătesc în mod special ci o continuare a unei relaţii normale cu Domnul Isus. Este deci evident că la fel de atent cum sunt la servici să caut gândul Lui, adică făcând totul ca pentru El (Coloseni3:23), tot aşa voi fi şi în întâlnirile adunării, căutând să fac totdeauna ceea ce vrea El - 1Corinteni 14:3 “…Cine profeţeşte vorbeşte oamenilor spre zidire, încurajare, şi mângâiere.”Dacă suntem sinceri vom recunoaşte că aceste lucruri ne-au atins măcar odată în exerciţiul personal pe care îl avem în slujirea Domnului. Vom fi folosiţi de aceste gânduri doar dacă vom identifica unde suntem şi vom cere îndurare pentru a schimba ce trebuie schimbat.Domnul Isus să ne ajute la aceasta!