Portretul unei fiinţe dragi

Portretul unei fiinţe dragi (M. S. - Temă pentru şcoală, clasa a VII-a)

Această compunere este dedicată fiinţei pe care o iubesc cel mai mult şi pe care o voi iubi veşnic, persoanei care nu m-a trădat niciodată, care mereu a avut încredere în mine, care m-a iubit, care m-a mângâiat în suferinţă şi prin vorba Lui nespus de dulce mi-a alungat cele mai profunde dureri, singura persoană în care pot avea încredere deplină.

Niciodată nu au existat persoane care să aibă încredere în mine şi care să mă iubească atât, până a-şi da viaţa pentru mine, cum a făcut El.

Când L-am cunoscut, nu prea mi-a păsat de El şi de suferinţele Lui când a venit ca Om pe pământ şi Şi-a dat viaţa, pentru orice om care crede în El şi care prin sângele Lui are iertarea păcatelor şi viaţa eternă (Ioan 3.16). Apoi, citind Cuvântul Său (Biblia), am început să-L iubesc pe Dumnezeu, dar, în orice caz, El mă iubeşte mai mult decât aş putea eu vreodată iubi pe cineva.

Trăsătura dominantă a caracterului Său fără cusur este blandeţea, dar şi dreptatea. El iubeşte pe toţi oamenii, indiferent de viaţa pe care o duc, şi vrea ca toţi să fie buni, să creadă în El, şi să primească viaţa eternă.

Nimeni nu-L poate descrie exact, pentru că nimeni nu L-a văzut, dar pentru perioada cât a fost pe pământ sub chip de om, profetul Isaia în capitolul 53, Îl descrie astfel: „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă... Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelarie şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund: n-a deschis gura ...“

Acest capitol arată clar, că atunci când păcatul a ajuns la culme şi Dumnezeu S-a săturat să-l suporte, lumea trebuia să fie ucisa, căci în Biblia scrie clar: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23), însa Dumnezeu a iubit oamenii aşa de mult, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca El să moară pe cruce, neprihănit fiind, luând asupra Lui toate păcatele lumii întregi. Cine crede acest lucru va avea mântuirea şi viaţa eternă.

Se ştie că Domnul Isus şi Dumnezeu sunt una şi aceeaşi persoana: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14.9).

Multe taine sunt nedescoperite, ele ne înconjoară, şi numai o singură Persoană ştie secretele, înţelepciunea Lui este nemărginita, căci El a creat Universul şi tot ce este pe pământ şi în cer.

Într-o zi, când Domnul Isus va veni din nou şi va lua la Sine pe toţi credincioşii, toate secretele şi misterele ne vor fi descoperite.

Caracterul Domnului Isus este desăvârşit, chiar Pilat din Pont a recunoscut că nu găseşte în El nici o vină. El a îndrumat oamenii, i-a vindecat de boli morale şi fizice, i-a hrănit, a făcut atâtea minuni încât ar umple toate cărţile din lume, dar cel mai important, i-a eliberat din robia păcatului.

Şi credincioşii păcătuiesc, dar ei nu-şi pierd mântuirea, pentru că Dumnezeu spune: „Nu este nici unul drept, nici unul măcar; ... căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3.10, 23).

Pentru tot ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi pentru omenire, Îl iubesc din toat inima şi sunt gata să fac orice pentru El.

Abia aştept ziua când voi putea fi împreună cu Mântuitorul meu în cer.

Doresc tuturor să se împace cu Dumnezeu, să-L accepte prin credinţă; iar fraţilor în credinţă le urez să fie tari în credinţă, să nu renunţe, în faţa obstacolelor, la cea mai importantă persoană din viaţa lor, să nu renunţe la pacea, fericirea şi liniştea lăuntrică pe care numai El le poate da.

Doresc să închei cu ultimele două versete ale Apocalipsei lui Ioan, ultimele versete din Biblie, de altfel: „Cel care mărturiseşte acestea spune: «Da, Eu vin curând». Amin! Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus Hristos fie cu toţi sfinţii! Amin.“ (Apocalipsa 22.20, 21).