Pilda năvodului aruncat în mare

Matei 13.47-50

În Habacuc 1.14,15, oamenii erau comparaţi cu peştii mării iar Domnul Isus spusese ucenicilor Săi că va face din ei nişte pescari de oameni.

În Scriptură marea înfăţişează lumea. Năvodul acesta, evanghelia împărăţiei, prinde din mare tot felul de peşti, unii buni şi alţii care nu sînt buni. Şi în împărăţie nu intră toţi peştii. Trebuie notat că cei răi nu sînt descoperiţi decît atunci cînd năvodul este tras pe ţărm. Gîndul nu este că evanghelia ar găsi pe unii buni şi pe alţii răi (deşi, nu este nici o îndoială, unii sînt mai morali decît alţii), ci ,la sfîrşitul veacului" unii sînt găsiţi a fi răi, deşi hotărît că Dumnezeu îi cunoscuse mai dinainte ca fiind răi.

Domnul Hristos dă El însuşi interpretarea: „La sfîrşitul veacului, îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor". Sfîrşitul veacului nu este sfîrşitul perioadei de har, a Bisericii, ci a perioadei judecăţii din necazul cel mare, care precede împărăţia de o mie de ani (aceasta este prezentată de Scriptură ca fiind „veacul viitor").

Şi la răpirea Bisericii se va face o alegere, dar nu vor fi aleşi „peştii răi" dintre cei „buni". La răpire se va alege ceea ce este bun dintre ceea ce se pare bun, iar alegerea nu se va face prin îngeri, pentru că Domnul Hristos Însuşi va veni în văzduh ca să-Si ia Biserica. În pilda neghinei, cel rău fiind împreună cu cel bun, ni se vorbeşte despre lucrarea directă a Satanei; aici însă este un rezultat al vestirii evangheliei, aşa cum un năvod este aruncat în mare. Fără îndoială, Satan e la lucru şi aici, aşa cum am văzut şi în pilda semănătorului. Acolo, el fură sămînţa; aici, se arată că ar avea succes, cînd permite alor săi să intre în năvodul evangheliei, deşi ei rămîn ai săi. Mulţi sînt atraşi de evanghelie în felurite asocieri creştine — poate datorită unor predicatori atractivi sau ca să ia parte la un ritualism fără viaţă, ca să calmeze o conştiinţă puţin trezită — dar ei rămîn „răi", n-au venit niciodată la Hristos, singurul care îi poate curăţi de orice pată, datorită sîngelui Său.

Acum se vesteşte evanghelia harului, însă după răpirea Bisericii se va vesti evanghelia împărăţiei. Vor fi oameni care, fără să-şi definească poziţia faţă de Dumnezeu, vor accepta evanghelia împărăţiei, fără ca prin aceasta să capete calitatea de „peşti buni". Din nou este subliniat, ca şi în pilda neghinei, prezenţa amestecului, oriunde se face o lucrare a lui Dumnezeu.

Pilda este, pe scurt, o pictură reală a judecăţii solemne a tuturor celor care vor fi găsiţi strînşi de glasul evangheliei la ceva care doar poartă numele lui Hristos. Dar cei drepţi — făcuţi drepţi numai prin puterea de transformare a lui Dumnezeu — vor fi cu grijă strînşi în vasele Sale. Nici imul nu va fi uitat sau trecut cu vederea! Dumnezeu este un Dumnezeu al valorilor reale, al lucrărilor autentice, al fondului, nu al formei. Pentru un timp se poate să fie un amestec, dar Dumnezeu nu rămîne indiferent faţă de felul cum ne purtăm noi.