Pilda lucrătorilor în vie

Matei 20.1-16

În pilda aceasta este un verset care o explică: „Nu pot să fac ce vreau cu ce este al meu?" Dumnezeu în suveranitatea Sa împarte darurile Sale aşa cum Îi place. Domnul Hristos cheamă lucrători în via Sa la diferite ceasuri şi El îi răsplăteşte potrivit suveranităţii Sale. Atît harul cît şi răsplata sînt date în suveranitatea Lui. Nu se spune în această pildă că Domnul va răsplăti pe fiecare după lucrarea lui, aşa cum citim în Luca 19.15 şi în 1 Corinteni 3.8; aici, Domnul arată dreptul Său suveran de a răsplăti pe lucrători aşa cum vrea El.

Răsplata dată celor de la urmă nu atingea drepturile celorlalţi, căci cei care au fost angajaţi întîi ni se spune că au avut înţelegerea aceasta, să fie plătiţi cu „un dinar pe zi". Celorlalţi li s-a spus că vor primi ce va fi drept şi a fost un act de bunătate să dea si celor de la urmă mai mult decît meritau.

Aceasta stîrneste nemulţumirea oamenilor. Cei care se învoiseră cu un dinar au primit un dinar şi deci nu aveau nici un motiv justificat să se plîngă. Şi totuşi ei nu puteau suporta să vadă pe alţii primind tot atît cît ei. Acestora li se spune: „Este ochiul tău rău pentru că eu sînt bun?" Da, bunătatea lui Dumnezeu scoate în evidenţă răutatea omului care este gata în multe feluri să-L învinuiască pe Dumnezeu de nedreptate. Dar Dumnezeul întregului pămînt va face desigur ce este drept; şi El este Suveran şi va împărţi darurile Sale cînd vrea El şi cum îi place Lui. În harul Său, El cheamă pe unii în ceasul al unsprezecelea şi le dă şi lor la fel ca celor chemaţi mai devreme.

Răsplătirile nu sînt date după timpul lucrat, ci după credincioşia faţă de posibilităţile primite. Cel chemat în ceasul al unsprezecelea nu avusese ocazia să lucreze mai înainte.

Petru întrebase (capitolul 19.27): „Iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat; ce vom avea noi?" Dar lucrarea pentru Domnul nu trebuie făcută pentru răsplată, deşi El ne asigură şi de harul răsplătirii. Lui Avraam, Domnul i-a spus: „Eu sînt răsplata ta cea nespus de mare" (Geneza 15.1). Şi a-L vedea pe El aşa cum este, aceasta este o răsplată pe care El o dă tuturor celor care sînt ai Săi, acesta este dinarul dat fiecăruia.

Domnul cheamă pe slujitorii Săi în via Sa la diferite perioade. Omul trebuie să fie chemat de Dumnezeu să slujească, să nu plece la lucru ne trimis. Şi este un privilegiu să slujeşti Domnului din anii tinereţii.

Ultimele cuvinte din această pildă sînt: „Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintîi, si cei dintîi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi." Aceleaşi cuvinte sînt spuse şi în capitolul 19.30, pilda fiind încadrată de ele. Dumnezeu este Dăruitorul harului şi El îl dă aşa cum îi place, cînd vrea si unde vrea El. Iudeii au fost cei dintîi, acum ei sînt cei din urmă. Pavel era ca imul născut înainte de timp şi totuşi el a devenit un apostol deosebit.

Fiecare să fie mulţumit să stea în locul în care l-a pus Dumnezeu, socotind un har să fie trimis de Dumnezeu să lucreze în via Sa şi apoi să caute să arate credincioşie în lucrarea aceasta. Şi în timp ce se va bucura de harul care i s-a dat lui, va fi fericit să recunoască harul dat şi altora, cărora Dumnezeu I-a plăcut să-i aleagă şi să-i înzestreze cu daruri mai mari decît ale lui. Să nu fie ochiul nostru rău pentru că Dumnezeu este bun.