Pilda grăuntelui de muştar

Matei 13.31-32; Marcu 4.30-32; Luca 13.18-19

S-a spus că ar fi o dificultate să poţi găsi un „grăunte de muştar" care ar creşte destul de mare ca să se potrivească descrierii din pildă. (Se socoteste de cei mai mulţi că ar fi Salvadora Persica, care are o sămîntă foarte mică, creste destul de mare încît în ramurile lui păsările îşi pot face cuiburi, iar boabele ei sînt folosite ca „muştar". S-a găsit în apropiere de Marea Moartă un copac care corespunde descrierii acesteia.) Împărăţia cerurilor a început ca un lucru mic, neînsemnat, atît în ochii lumii, cît şi a celor care pretindeau că sînt poporul lui Dumnezeu pe pămînt. Totuşi ea a crescut, încît a ajuns ca un copac cu „ramuri mari". Singura dificultate este ce anume să însemne „păsările cerului", însă găsim cheia înţelesului în pilda semănătorului. Şi în ea întîlnim „păsările cerului" care mănîncă sămînţa semănată pe drum şi aceasta în interpretarea Domnului nostru înseamnă lucrarea Satanei (Marcu 4.15). Ele se arată a fi asociate cu ce este rău (compară şi Faptele Apostolilor 10.12; lacov 3.7; Apocalipsa 18.2). Şi, aşa cum am văzut clar în pilda griului şi a neghinei cum s-au introdus cei răi, tot aşa şi aici, ei îşi găsesc adăpost printre ramurile copacului mare.

Copacul „cu ramuri mari" pare să indice în Scriptură o putere publică mare, ceva ce poate fi recunoscut de toţi. Astfel, faraon şi Asiria sînt comparaţi cu nişte copaci mari (Ezechiel 31) şi Nebucadneţar era un copac în mijlocul pămîntului şi înălţimea lui era foarte mare (Daniel 4.10).

Numai să privim în jur la creştinătatea de nume, la aşa numitele biserici “istorice" şi vom vedea cît de mulţi necredincioşi sînt adăpostiţi sub ramurile ei. Aceştia de asemenea nu sînt numai cei care vin să-si linistească oarecum conştiinţa, devenind religioşi, ci mulţi se găsesc în ramurile cele mai înalte ca loc şi putere, îndrăznind să ia asupra lor „grija pentru suflete". Dacă ar fi vorba de binecuvântările legate de împărăţie, fără îndoială că ar trebui să citim despre roadele care s-ar strînge din copac; dar nici un cuvînt nu se spune despre aşa ceva. Este doar un simplu copac cu ramuri mari, în care păsările îşi găsesc adăpostul; nu devenind în fapt o parte din copac, ci simplu, găsindu-şi adăpost printre ramurile lui — un simbol desigur al răului pe care-l vedem înjur. Dumnezeu să deschidă ochii celor care nu văd altceva decît progres şi binecuvântare. Orice binecuvântare vine prin harul lui Dumnezeu, dar nu despre el vorbeşte pilda.

Este o paralelă între cele 7 pilde din Matei 13 şi cele 7 biserici din Apocalipsa 2 şi 3. Pilda grăuntelui de muştar se poate compara cu biserica din Pergam, care reprezintă compromisul cu lumea, unirea cu ea, creştinătatea devenind o putere în lume.