Pilda celor doi fii

Matei 21.28-32

Avem însăşi explicarea Domnului Isus pentru pilda aceasta. Marii preoţi şi bătrînii poporului veniseră la El să-l întrebe cu ce autoritate lucra. El intrase cu o zi înainte în Ierusalim în triumf, împlinind prorocia care spune: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul celei de sub jug." Haine fuseseră aşternute pe jos împreună cu ramuri de copaci şi mulţimea strigase: „Osana, Fitil lui David! Binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului! Osana, în cele preaînalte!" Apoi El S-a dus în templu şi a scos afară pe cei care vindeau şi cumpărau şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani; dar a vindecat pe orbii şi pe şchiopii care au venit la El. Faţă de toate acestea, marii preoţi s-au arătat mînioşi şi de dimineaţă L-au întrebat cu ce autoritate a făcut El lucrurile acestea.

Atunci Domnul Hristos le-a pus o întrebare privitoare la Ioan. Şi pentru că ei nu puteau sau nu vroiau să-I răspundă, nici El nu le-a spus cu a cui autoritate făcuse lucrurile acelea. Dar El a dorit să le spună ceva. „Ce gîndiţi? Un om avea doi fii..."

Marii preoţi şi bătrînii erau cei care spuneau: „Mă duc, doamne!" şi nu se duceau. Poporul trebuia să ţină seama de ce spuneau cărturarii şi fariseii, căci ei stăteau pe scaunul lui Moise (capitolul 23.2), dar nu trebuiau să le urmeze exemplul; ei „nu s-au dus". Ei erau nişte conducători orbi pentru nişte orbi şi nu trebuiau urmaţi. Si Domnul însuşi avea să răspundă la întrebarea pe care le-o pusese. „Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut" şi de aceea nici nu urmau pe Hristos. De altă parte, cei care nu se socoteau a fi ceva — vameşii si prostituatele — l-au crezut pe loan care a mărturisit despre Isus şi au intrat în împărăţia lui Dumnezeu înaintea lor. Pilda aceasta vorbeşte în mod evident împotriva căpeteniilor lui Israel.

Dar vedem aceeaşi mare pretenţie în zilele noastre. Oamenii din poziţii suspuse în aşa numitele biserici pretind că sînt preoţii lui Dumnezeu pe pămînt, dar nu sînt mulţi dintre ei orbi? Prin mărturia lor, ei spun: „Mă duc, doamne!", dar cînd vedem ce contrast este între creştinism si creştinătate, înţelegem că mulţi dintre ei „nu se duc" şi că îndrumează greşit pe cei care ar vrea să ştie calea vieţii. Omul are nevoie de viaţă înainte de a putea într-adevăr să meargă şi să lucreze în via lui Dumnezeu, oricît de pretenţioasă ar fi mărturia lui. Trebuie întîi să fii un om în Hristos, şi după aceea vei putea răspunde la chemarea de a lucra în via Lui.