Pilda celor doi datornici

Luca 7.41-43

Pilda aceasta a fost spusă după remarca fariseului în casa căruia Domnul Hristos a stat la masă. O femeie căreia i se iertase mult a venit şi I-a spălat picioarele, ştergîndu-le cu părul capului ei şi ungîndu-le cu parfum. Aceasta l-a făcut pe fariseu să-şi spună în sine însuşi: „Omul Acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceea care se atinge de El, că este o păcătoasă".

Da, ea era o păcătoasă şi Domnul Isus ştia lucrul acesta foarte bine. Dar dragostea şi atenţia pe care ea a arătat-o faţă de El era mai preţioasă în ochii Săi decît tot ospăţul fariseului. Şi era o lecţie pe care fariseul n-o învăţase, că deşi păcatul s-a înmulţit, harul s-a înmulţit si mai mult, si că se putea ierta datoria unuia care era datornic cu cinci sute de dinari, tot aşa cum se putea ierta unuia care datora numai cincizeci.

Domnul Isus continuă să explice pilda. Era drept să socoteşti că cel căruia i s-a iertat mult va iubi mai mult. Fariseul a trebuit atunci să audă că el nu făcuse ce era natural să facă, în comparaţie cu femeia aceea păcătoasă a cărei faptă era peste aşteptări. Cîteva cuvinte i-au explicat situaţia: „De aceea îţi spun, păcatele ei cele multe sînt iertate, căci a iubit mult; dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin". Ea a fost iertată nu pentru că a iubit mult; ea a iubit mult pentru că i s-a iertat mult.

Aceasta descoperă puterea şi valoarea harului într-un mod minunat. Harul ridică pe cel iertat la starea de a iubi şi celui care simte mai adînc cît de multe păcate i-au fost iertate, i se dă mai multă dragoste. Aşa era cu Maria Magdalena la mormîntul lui Isus. Ucenicii Lui plecaseră la casele lor, dar dragostea ei o ţinea pe loc. Mai bine ar lua trupul Lui mort, decît să fie fără El, pe care îI iubea atît de mult.

Era ceva care îi caracteriza pe amîndoi datornicii; chiar dacă unul datora mult şi altul mai puţin, ei nu aveau cu ce să plătească. Ce coborîre a mîndriei fariseului! Aceasta este una din lecţiile grele pe care trebuie s-o învăţăm; cît de greu ne este să ne recunoaştem păcătoşi, ce mult putem fi satisfăcuţi cu noi înşine şi cu propria noastră neprihănire, încît uşor dispreţuim pe alţii. Şi o lecţie pe care toţi avem nevoie s-o învăţăm este că harul lui Dumnezeu poate curăţi şi pe cel mai decăzut şi-l poate ridica în aşa fel încît să fie o persoană care să iubească.