Pilda aluatului

Matei 13.33; Luca 13.20-21.

Pilda aceasta urmează grăuntelui de muştar şi este asemănătoare în învăţătura pe care ne-o dă. Ştiind că Scriptura peste tot foloseşte aluatul ca un simbol al răului, este surprinzător că pilda aceasta este atît de des explicată ca învăţînd „lucrarea nevăzută a harului". (Despre aluat citim în Matei 16.6,11, Marcu 8.15, 1 Corinteni 5.6-8, Galateni 5.9, de asemenea aluatul era interzis în toate jertfele aduse prin foc în Vechiul Testament: Leviticul 2.11. în Leviticul 23.17 s-ar părea să fie o excepţie, însă aceste două pîini coapte cu aluat reprezintă pe oamenii lui Dumnezeu, în care încă locuieşte păcatul.)

Creştinii care se gîndesc la un progres universal, la îmbunătăţire şi la o lume care toată se va întoarce la Dumnezeu, cu greu pot să vadă că Domnul Hristos, în locul acestei perspective strălucite, a prezis mai întîi răul — răul în împărăţia cerurilor şi în biserică, privită sub răspunderea omului. Va fi într-adevăr un timp de binecuvântare universală, aşa cum ştim (Isaia 11.9), dar nu înainte de a veni Domnul Isus din nou şi va scoate afară din împărăţia Lui toate lucrurile care sînt o pricină de păcătuire, aşa cum ni se spune în Matei 13.41 şi în alte texte.

În această pildă, o femeie este cea care pune aluat în trei măsuri de făină de grîu, iar în scrisoarea către biserica din Tiatira (a patra biserică şi care corespunde cu această a patra pildă), Domnul Isus spune: „Tu laşi ca Izabela, femeia aceea care îşi zice ea înseşi prorociţă, să înveţe şi să aducă pe căi greşite pe robii Mei..." Iar în capitolul 17 din Apocalipsa se spune despre Babilon că este mama prostituatelor. Femeia trebuie să stea în tăcere, nu să înveţe pe alţii (1 Timotei 2).

Fără îndoială, aluatul înseamnă doctrina rea (după cum „neghina" şi „păsările cerului" înfăţişează persoanele rele) şi aşa cum spune şi numele, aluatul lucrează în mod secret, aşa cum lucrează drojdia cînd este amestecată cu făina. Şi poate cineva să fie atît de orb încît să nu vadă cît de mult sînt răspîndite învăţăturile stricate în zilele noastre? Biblia este pusă uneori sub semnul întrebării şi asaltată din toate părţile. În loc ca ea să ne judece (Ioan 12.48), oamenii o judecă, numind-o totuşi Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne mirăm atunci că tot felul de doctrine sînt prezentate de gîndurile oamenilor care au o atitudine cu totul străină şi împotriva lui Dumnezeu. „Erezii nimicitoare" este chiar termenul lui Dumnezeu cu privire la relele care sînt asociate cu cei care se numesc popor al Său şi prin „cuvinte înşelătoare" mulţi sînt îndepărtaţi de calea cea dreaptă (2 Petru 2.1-3). Cît de necesar este atunci să fii în stare, prin Cuvînt şi prin învăţătura Duhului Sfînt, să deosebeşti tot ce nu este de la Dumnezeu si să te depărtezi de rău.

Nu trebuie să trecem cu vederea cuvîntul „toată" — toată plămădeala va fi cu aluat. Dar noi sîntem gata să gîndim că, deşi fără îndoială mult rău este asociat cu Biserica de nume, o îndurare ni s-a dat ca noi să scăpăm. Dar aluatul este la lucru pînă ce întreaga plămădeală va ajunge plină de aluat. Duhul Sfînt care este în Biserică opreşte acum întinderea răului. Dar după răpirea Bisericii va apare „omul păcatului" şi creştinătatea întreagă va fi dospită.

Pilda vorbeşte despre „împărăţia cerurilor", nu se referă direct la Biserică. În adunare este cunoscută învăţătura din 1 Corinteni 5: „Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, după cum şi sînteţi, fără aluat" (versetele 6,7).

Sîntem înconjuraţi de rău şi în pericol de a fi contaminaţi de el. Şi putem vedea cum creştinii pot fi sub influenta răului si cu totul inconştienti de el. Creştinii care subliniază prea mult adevărul într-un anumit punct nu se gîndesc că ar putea fi greşiţi în alte puncte. Şi apoi, cît de puţină consideraţie reală se acordă declaraţilor clare ale Scripturii cu privire la prezenţa răului în biserică. Sîntem deci îndemnaţi să punem la încercare duhurile, căci mulţi proroci mincinoşi s-au arătat în lume. Este datoria noastră deci să cercetăm orice lucru cu Cuvîntul lui Dumnezeu şi să ţinem cu tărie la ce este adevăr. Domnul să ne facă în stare să deosebim binele de rău, să alegem binele şi să ne ferim de rău.

Domnul Isus a spus să ne ferim de aluatul fariseilor, care este făţărnicia si formalismul religios (Luca 12.1). De asemenea avem să ne ferim de aluatul saducheilor, care reprezintă raţiunea omului; şi să ne ferim de aluatul lui Irod, omul dedat păcatului desfrînării şi uciderii.