Osea 6:1-11

Osea tocmai enunţase ceea ce aşteaptă Dumnezeu pentru a-l vindeca pe Israel: „până îşi vor recunoaşte vina“ (cap. 5.15). Nu este deci impresionant să-l vedem pe profet cum, imediat după aceasta, îşi ia într-un fel poporul de mână şi-i spune: „Veniţi, să ne întoarcem la Domnul…“? Cel ce a lovit ne va lega rănile. Un păstor explica cum a fost nevoit să rupă el însuşi piciorul unei oi neascultătoare, pentru a o face dependentă de el şi pentru a şi-o ataşa prin îngrijirile sale. Versetul 4 redă în mare starea morală a poporului … şi, din nefericire, a multor creştini. Câţi nu au avut o convertire plină de promisiuni şi totuşi către ei se poate îndrepta acum această mustrare: „Bunătatea voastră este ca … roua care trece curând“ (v. 4; Apocalipsa 2.4)! Fie ca, în pofida contactelor aducătoare de uscăciune cu această lume, Domnul să păstreze în inimile noastre prospeţimea afecţiunilor pentru El! În zadar aduceau Efraim şi Iuda animale pentru jertfe (cap. 5.6)! Domnul le răspunde: „Bunătatea Îmi place, nu jertfa“ (v. 6, pe care Domnul îl citează în două rânduri fariseilor: Matei 9.13; 12.7). Dragostea pentru Hristos, însoţită de dragostea care decurge din aceasta, cea pentru aproapele, este singurul considerent pentru care Dumnezeu recunoaşte la cineva o slujire, orice-ar fi (1 Corinteni 13.1-3).