Osea 4-5

În capitolul al patrulea vedem că profetul se adresează poporului în ansamblu. În versetul 15, el face deosebire între Iuda şi Israel, avertizându-l pe Iuda să nu-l urmeze pe Israel în apostazia lui. În versetul 2 el insistă asupra păcatelor de care era vinovat poporul. Israel a fost respins pentru ca să nu mai fie un popor de preoţi pentru Yahve, potrivit gloriei care îi fusese promisă (c. Exod 19). Aceasta introduce judecata preoţilor propriu-zişi, care-şi găseau plăcere în păcatele poporului pentru că ei se hrăneau cu jertfele. Proverbul “cum este poporul, aşa şi preotul” era valabil pentru ei. Corupţia şi vinul îndepărtau din inimă judecata sănătoasă, iar poporul lui Dumnezeu cerea sfat de la un lemn şi de la un toiag şi jertfea şi se închina pe înălţimi. Dumnezeu urma să le dea să aibă parte de rodul nelegiuirii lor.

Atunci Dumnezeu îl îndeamnă pe Iuda să nu urmeze acea cale. Prezentând toată nelegiuirea lui Efraim, care se defăşura înaintea ochilor Lui, Duhul lui Dumnezeu arată că şi Iuda era vinovat înaintea Lui (Osea 5:10,13).

Preoţii, poporul şi împăratul, toţi sunt interpelaţi pentru judecată, fiind toţi dedaţi la violenţă, cu toate mustrările din partea lui Dumnezeu. Ei nu voiau să se întoarcă la Dumnezeu. Mai târziu ei urmau să-L caute şi să nu-L mai găsească pentru că El avea să se depărteze de ei. Încă un păcat le este reproşat amândoura: Efraim observase că slăbise în urma păcatului şi Iuda în urma plăgii sale, dar amândoi se depărtaseră prea mult de Yahve ca să mai apeleze la El, aşa că au mers să caute ajutor în Asiria. Putea oare aceea să salveze poporul rău de judecata lui Dumnezeu? Sigur că nu. Dumnezeu avea să-i sfâşie cum îşi sfâşie un leu prada, după care avea să se retragă pentru a se închide în locuinţa Lui până cei ei vor recunoaşte ofensele pe care I le-au adus. În necazurile lor, ei Îl vor căuta cu toată sârguinţa.