Osea 2

Capitolul al doilea începe ca sfârșitul capitolului întâi. În restul capitolului vedem cum Dumnezeu împlinește o parte din lucrurile minunate prezentate în principiu și în mod comprimat în primul capitol. La început este mesajul: „Ziceţi fraţilor voştri: «Ami »; şi surorilor voastre: «Ruhamah». Acuzaţi pei mama voastră, acuzaţi!“ Este o chemare adresată celor care, asemenea lui Osea, simt, vorbesc și acționează potrivit cu Duhul lui Hristos, având curajul inspirat de siguranța unor asemenea relații, deși starea de atunci a poporului era cât se poate de departe de a fi plăcută, după cum se vede din versetele care urmează. Frați si surori, priviți la evrei individual. „Mama voastră“ este o privire la ei in corpore, în ansamblu. „Acuzaţi! pentru că ea nu este soţia Mea şi Eu nu sunt soţul ei; şi să depărteze curviile ei de la faţa ei“. Avem un tablou dureros – Yahve amenință că va face de rușine pe Israel și că nu va avea milă față de copiii lui din cauză că mama lor s-a purtat fără rușine față de El. „Pentru că ea nu este soţia Mea şi Eu nu sunt soţul ei“. Ea trebuie să se lase de infidelitatea scandaloasă, „ca să n-o dezbrac de tot şi s-o las ca în ziua în care s-a născut şi s-o fac asemenea unui pustiu şi s-o fac asemenea unui pământ uscat† şi s-o ucid prin sete. Şi nu Mă voi îndura de copiii ei, pentru că sunt copii din curvie. Pentru că mama lor a comis adulter; cea care i-a zămislit a făcut fapte de ruşine. Pentru că a zis: «Voi merge după iubiţii mei, care-mi dau pâinea mea şi apa mea, lâna mea şi inul meu, untdelemnul meu şi băutura mea»“.

Ca urmare, Domnul amenință că îi va îngrădi cu spini calea. „«De aceea, iată, îţi voi îngrădi calea cu spini!» Şi o voi împrejmui cu un zid, ca să nu-şi poată găsi cărările. Şi va alerga după iubiţii ei şi nu-i va ajunge; şi-i va căuta şi nu-i va găsi. Şi va zice: «Voi merge şi mă voi întoarce la soţul meu cel dintâi, pentru că mi-era mai bine atunci decât acum»“. Mai era, ocazional, câte o remușcare, o mică trezire din când în când chiar și în Israel, dar poporul nu s-a pocăit cu adevărat niciodată și nu a părăsit calea păcatului lor. Hotărârile lor bune erau dovada bunătății lui Dumnezeu și rodul mărturiei Lui, dar acestea nu au dus la pocăința profundă a lui Israel. „Şi ea n-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul şi mustul şi untdelemnul şi-i înmulţeam argintul şi aurul; ei l-au folosit pentru Baal“. Astfel, totul era pervertit spre a sluji dumnezeilor falși și era considerat ca fiind favoarea lor. „De aceea Mă voi întoarce și Îmi voi lua înapoi grâul la timpul lui şi mustul la timpul rânduit şi voi smulge lâna Mea şi inul Meu, care i-ar fi acoperit goliciunea. Şi acum îi voi descoperi destrăbălarea înaintea ochilor iubiţilor ei şi nimeni n-o va scăpa din mâna Mea“. Apoi El amenință că orice bucurie va înceta „sărbătorile ei, lunile cele noi ale ei şi sabatele ei şi toate adunările ei de sărbătoare. Și voi nimici viţa ei şi smochinul ei“. Până și binecuvântările ei naturale trebuie să fie oprite din cauza că, în necredința ei, ea a făcut din ele o justificare pentru idolii pe car și i-a făcut. „Şi voi cerceta asupra ei zilele baalilor, în care le ardea tămâie“. Toate păcatele ei în lux și idolatrie vor fi reamintite spre judecată.

Cu toate acestea, Domnul își amintește să arate îndurare și, imediat după aceea, anunță că o va atrage și, cu toate că o va duce în pustie, îi va vorbi inimii spre mângâiere. Dar nu va fi o revenire la ceea ce a fost în trecut, la vechea istorie tristă a lui Israel spre a o mai repeta încă o dată, pentru că îi va da viile și „valea Acor ca ușă a speranței“. Chiar locul care în vechime, în timpul lui Iosua, a fost o ușă a judecății, devine o ușă a speranței în viziunea profetică. „Și va cânta acolo ca în zilele tinereţii ei şi ca în ziua când s-a suit† din ţara Egiptului“. Și această prospețime a tinereții reînnoite nu va trece ca atunci. „Şi va fi aşa: în ziua aceea, zice Yahve, Îmi vei zice: «Iși » şi nu Mă vei mai numi: «Baali»“ – adică „soț“, în iubire, în loc de „stăpân“, chiar dacă acest cuvânt ar exprima cel mai sincer sentiment că este posesiunea Lui și stăpânirea Lui. De asemenea, nu vor mai fi amintite numele stăpânilor falși. „Şi în ziua aceea voi face legământ pentru ei cu fiarele câmpului şi cu păsările cerurilor şi cu târâtoarele pământului. Şi voi zdrobi din ţară arcul şi sabia şi războiul; şi-i voi face să locuiască în siguranţă“.

Aceste evenimente le vedem odată cu întoarcerea lui Israel la Domnul, toate acestea rezultând din harul Lui față de ei, consecința va fi binecuvântarea universală. Dumnezeu va face ca tot pământul să simtă, spre bucuria lui, harul restaurării poporului Său demult înstrăinat. Domnul declară că va face în ziua aceea un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului și cu reptilele de pe pământ. Este orbire să gândești că toate acestea s-au împlinit deplin la întoarcerea din captivitatea babiloneană. Urmarea acestei idei este că până și creștinii sunt duși în rătăcire de această eroare nenorocită și ajung să fie atrași în neevlavia raționalistă care gândește că aici cuvântul lui Dumnezeu este doar o hiperbolă care are scopul de a amplifica efectul, ca și cum Duhul Sfânt ar găsi potrivit să ne înșele din vorbe sau ca și cum profetul ar fi la fel de deșert ca un poet cu figuri de stil. Nu, ci este o zi strălucită când puterea lui Dumnezeu va pune în rânduială lumea plină de dezordinea, de guvernarea proastă, de violența și de corupția omului și va aduce la supunere fericită orice animal din acea împărăție.

Pe de altă parte, nu este nici epoca încarnării, așa cum spun unii oameni evlavioși, deși este de mirare cum se pot încumeta să gândească așa. Acea zi este încă în viitor și așteaptă arătarea și împărăția Domnului Isus. Este dureros să confunzi o asemenea profeție cu viziunea lui Petru pentru a ajunge să aplici totul la biserică. „Voi zdrobi din ţară arcul şi sabia şi războiul; şi-i voi face să locuiască în siguranţă“. Dar, și mai clar decât toate celelalte: „te voi logodi cu Mine pentru totdeauna“, pentru că ce ar fi orice altă îndurare în comparație cu cea mai mare apropiere de Yahve Însuși? „Te voi logodi cu Mine în dreptate şi în judecată şi în bunătate şi în îndurări,“ spune El, și a treia oară: „Şi te voi logodi cu Mine în credincioşie şi vei cunoaşte pe Yahve“.

Urmează apoi garanția finală și deplină: „Şi în ziua aceea voi asculta, zice Yahve, voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pământul. Şi pământul va asculta grâul şi mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel“. Ce linie continuă a binecuvântării din ceruri până la orice binecuvântare pământească în țara lui Israel! Atunci orice făptură a lui Dumnezeu va strânge cu bucurie deplină roadele comuniunii restaurate între Yahve și poporul Său din vechime. „Şi o voi semăna pentru Mine în ţară; şi Mă voi îndura de Lo-Ruhama şi voi zice lui Lo-Ami: «Tu eşti poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Dumnezeul meu!»“

Vai! cerurile sunt de mult timp despărțite de pământ, aceasta în mod necesar din cauza păcatului omului, iar Satan a câștigat putere nu numai pe pământ, ci mai ales reclamă, aparent pe drept, și titlul de acuzator înaintea lui Dumnezeu, astfel încât cerurile au devenit de aramă împotriva poporului Său, pe care vrăjmașul l-a amăgit de atâtea ori pervertind ceea ce ar fi trebuit să fie continuu puterea guvernatoare și simbolul pentru tot, stricând relația omului cu Dumnezeu și făcând ca aceasta să devină sursa de corupție. Pentru că în loc să privească în sus spre Dumnezeu în închinare, omul s-a închinat cerului și oștirilor lui mai curând decât lui Dumnezeu, cel mai înalt obiect al închinării. Așa a fost prima formă de idolatrie. În aceasta s-a desfășurat în special puterea lui Satan, făcând ca cele mai înalte creaturi ale lui Dumnezeu, cele mai importante lucruri cu care El l-a binecuvântat pe om, să devină instrumente ale corupției. În ziua aceea Domnul Își va arăta puterea și bunătatea distrugând și răsturnând lucrarea lui Satan.

În loc să mai asculte acuzațiile aduse în cer de acela care a căutat numai să-L dezonoreze pe Dumnezeu și să-l facă pe om să se distrugă singur, Yahve va curăța cerurile. Va fi restabilită libertatea între Creator și creația Lui cea mai înaltă, care Îi vorbește ca dinspre pământul însetat. Satan va fi expulzat, puterea și influența lui care corupe va fi frântă și nu se va mai ridica niciodată. Apoi se spune „cerurile vor asculta pământul. Şi pământul va asculta grâul şi mustul şi untdelemnul“. Adică, în loc ca între creație și Dumnezeu să fie acea ruptură completă care există din vechime în urma vicleniei șarpelui, care are drept consecință pustiirea creației în urma căderii capului ei, Satan va fi dispărut și, odată cu el, toate efectele puterii lui se vor șterge. Al doilea Om va stabili pacea pentru totdeauna între Israel și Dumnezeu, pe o bază dreaptă, și toate creaturile lui Dumnezeu, de la cea mai înaltă la cea mai neînsemnată vor intra în odihnă și bucurie.

Astfel este răsturnat complet tot ce a făcut Satan prin păcat în tot universul, dar mai ales în Israel. Astfel, numele din primul capitol, care atunci erau semne ale judecății divine, sunt acum transformate în îndurare și binecuvântare. „Şi pământul va asculta grâul şi mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel“ – după cum este numit Israel, sămânța lui Dumnezeu. Pe Lo-ruhama Dumnezeu o numește Ruhama și pe Lo-ami îl numește Ami. Fără-ndoială, Izreel este o aluzie la risipirea lor anterioară, nicidecum la ceva ce a fost Israel în zilele lor de rușine și durere, ci mai curând indică o nouă semănare a lor în țară prin harul și gloria lui Yahve. Împlinirea propriu-zisă a acestei promisiuni (chiar dacă se verifică în principiu în rămășița evreilor creștini, după cum am văzut în 1 Petru 2) este în viitor, când se va arăta împărăția lui Yahve și a Unsului Său. Atunci va fi nu ca un fel de arvună, ci deplin, și întreaga lume va vedea că nu degeaba a scris Osea „o voi semăna pentru Mine în țară“. Sigur că Domnul intenționează să domnească peste întregul pământ (v. Ps. 2, Zah. 14), dar este o mare greșeală să gândești că „țara“ nu va avea o poziție de centru în planul mare al binecuvântării pământești. Biserica va fi Noul Ierusalim, metropola cerească, coborând de la Dumnezeu din cer, ea fiind din cer în calitate de mireasă a Mielului. Dar pământul va fi binecuvântat, în primul rând țara lui Israel sub domnia glorioasă a lui Hristos, pentru că scopul divin este ca toate lucrurile să fie reunite în El, în care am căpătat moștenirea, da, toate lucrurile, fie ele din cer sau de pe pământ. El, Fiul, este unic într-un fel, fiind Moștenitorul tuturor lucrurilor în cel mai real sens posibil, iar, la venirea Lui, împărăția va arăta acelea în care credința are încredere când ele nu se văd.