Osea 14

Aceasta este ultima lucrare pe care o prezintă profetul în capitolul 14: Israel întrocându-se la Yahve, recunoscându-şi nelegiuirea şi făcând apel la harul Dumnezeului său, pentru că numai aşa Îi putea aduce o închinare plăcută. Inima lui, învăţată şi curăţită, refuză ajutorul din Asiria, pe care-l căutase când era în necredinţă şi nu voia ca Dumnezeul lui să-i cerceteze căile. El nu se mai sprijină pe braţul de carne, nici pe puterea cărnii şi îi respinge pe dumnezeii falşi, înaintea cărora îşi plecase genunchii. El va apela la Cel care are compasiune faţă de orfani. Dumnezeu aşteaptă doar întoarcerea din inimă a poporului, întoarcere pe care El o produce prin harul Lui, atunci când pedeapsa cerută de gloria Lui morală a luat sfârşit. Dumnezeu însuşi - după cum ne arată profetul - va vindeca faptul că ei L-au părăsit şi îi va iubi. Mânia Lui se va întoarce de la popor şi el îi va adăpa cu binecuvântări şi har. Frumuseţea şi rodnicia divină vor reapărea în Israel, poporul Lui.

Versetul 8 l-aş citi în felul următor: “Efraim va zice: «Ce mai am eu a face cu idolii?» Yahve spune: «Eu îi voi răspunde şi voi privi spre el» Apoi Efraim: «Eu sunt ca un chiparos verde»”. Yahve ia cunoştinţă de pocăinţa lor, iar conştiinţa lor se bucură de o stare binecuvântată, pe care Dumnezeu îi face să o simtă, care vine numai din El, care devine sigură şi creşte sub mâna Lui. Ultimul verset ne face să înţelegem ceea ce am încercat să facem să fie remarcat, şi anume că această istorie face cunoscute căile lui Dumnezeu pentru cel înţelept, adică pentru acela care a primit în inima lui învăţătura divină, ca să înţeleagă bine, deoarece “căile lui Yahve sunt drepte”, că oricât de mare ar fi îndurarea Lui, Yahve lucrează pe căi drepte. Cel drept, susţinut şi ajutat de puterea lui Dumnezeu, poate umbla pe acele căi, dar cel nelegiuit va fi doborât de acea putere care este la lucru.

Nu mai este alt profet care să redea ansamblul căilor lui Dumnezeu aşa cum o face Osea.